Viorel Pașca, administratorul căminelor din Dumbrava, a declarat în direct pentru Euronews România că majoritatea persoanelor găzduite în centre au fost aduse de spitale, iar restul de instituții precum primării, poliție, penitenciare și DGASPC-uri. Acesta susține că transferurile s-au făcut cu acordul beneficiarilor și că nu au încălcat legea, invocând dreptul fiecărei persoane de a-și stabili liber domiciliul.
Viorel Pașca, administrator cămine: „80-90% au fost aduși de către spitale. Restul au fost aduși de primării, poliție, penitenciare, DGASPC-uri.
Este legal și vă spun de ce este legal. Toate au fost legale. Dacă un om fără locuință, fără casă, fără nimic a vrut să se mute la Dumbrava, pentru că locuia pe stradă, i s-au exclus niște alternative. De exemplu, atât spitalul, cât și primăria i-au spus omului: «Domnule, din spital n-ai unde merge, nu te vrea nimeni. Tu n-ai casă, n-ai unde să mergi, proaspăt operat sau bolnav. Ai o posibilitate: poți să mergi la Dumbrava, dacă vrei». Omul făcea o cerere că vrea să meargă la Dumbrava. Care instituție i se putea împotrivi unui om care spune: «Vreau, domnule, să plec acolo»? Așa că a ajuns la Dumbrava. Unde, cine a greșit? Pentru că e vorba de legea dreptului la libera circulație. Scrie în lege așa: «Orice persoană din România sau orice cetățean român are dreptul să stabilească în mod liber domiciliul unde dorește». Păi, dacă bolnavul din București a vrut să se mute la Dumbrava, care lege îl putea opri? E dreptul lui să se mute unde vrea”.
Viorel Pașca susține că pacienți au fost transportați cu ambulanța din spitale din întreaga țară
Întrebat de ce pacienții erau transportați cu ambulanța la Dumbrava, Viorel Pașca a declarat că spitalele preferau această variantă deoarece era mai puțin costisitoare decât să păstreze luni întregi internați pacienți fără locuință și fără posibilitatea de a fi externați. Acesta a susținut că au existat cazuri în care un bolnav a rămas internat chiar și un an din lipsa unei soluții.
Viorel Pașca, administrator cămine: „Acum, gândiți-vă și dumneavoastră că spitalul își face o socoteală. Dacă îl țin pe omul ăsta o lună, două, că nu am unde să îl trimit, cheltui cu el atât, că nu are asigurare, nu are nimic. Cât costă un drum cu ambulanța până la Dumbrava? Mult mai puțin. Era mai simplu, nu? Costa mult mai puțin statul român să trimită un bolnav cu ambulanța din București la Dumbrava decât să îl țină în spital o lună-două. Acum, am avut cazuri în care un bolnav a stat un an în spital pentru că nu știa unde să îl trimită. Faceți socotelile”.
Întrebat despre traseul urmat de acești pacienți, administratorul căminelor a declarat că persoane au fost transportate cu ambulanța din spitale din întreaga țară, inclusiv din București, Constanța, Mangalia, Timișoara, Botoșani, Iași, Huși, Arad, Satu Mare și Mureș. Acesta a susținut că astfel de transferuri au fost făcute de numeroase unități medicale și alte instituții.
Viorel Pașca, administrator cămine: „Toate spitalele au trimis cu ambulața. Spitalul Sfântul Pantelimon București, spitale din Constanța și Mangalia, spitale din Timișoara, spitale din Botoșani, spitale din Iași, spital din Huși sau penitenciar, nu mai știu, din Turnul-Severin, din Arad, Satul Mare, Mureș, toate județele au trimit bolnavi aici”.
Viorel Pașca susține că transferurile la Dumbrava se făceau la cererea pacienților
Totodată, Pașca explică faptul că spitalele trimiteau pacienți cu ambulanța către o persoană fizică, susținând că transferurile se făceau la solicitarea beneficiarilor, după ce instituțiile statului refuzau să îi preia.
Acesta a afirmat că asistenții sociali încercau mai întâi să găsească un loc în cadrul instituțiilor competente, iar, în lipsa unei soluții, pacienții semnau o cerere prin care solicitau să fie transferați la Dumbrava.
Viorel Pașca, administrator cămine: „A cererii bolnavului că dorește să vină la Dumbrava. Ambulanța oricum l-ar fi dus acasă la el, dacă avea casă. Dar, dacă nu a avut casă, tot trebuia să îl ducă din spital undeva. Dacă instituțiile abilitate nu l-au primit, au dat aviz negativ, pentru că, în prima fază, asistentul social al spitalului a scris tuturor instituțiilor să primească bolnavul. Instituțiile au spus: «Nu putem să îl primim». Eu am documente, eu am scrisorile scrise de către spitale instituțiilor ca să îi primească pe bolnavi și, când toate instituțiile statului l-au refuzat pe bolnav, ce era să facă asistentul social al spitalului? Trebuia să îi găsească o casă unde bolnavul să fie primit. Iar, dacă bolnavul a acceptat sau a semnat dânsul o cerere că vrea să fie trimis acolo, unde este ilegalitatea pe care a făcut-o spitalul?”.
