Aurul a crescut cu peste 60% în 2025, impulsionat de riscurile geopolitice, reducerile ratelor dobânzilor și achizițiile masive ale băncilor centrale, scrie Euronews.
După un an în care prețul metalului prețios a depășit peste 50 de recorduri, investitorii privesc acum către 2026 cu întrebarea esențială: poate continua această ascensiune?
Ce a alimentat creșterea aurului în 2025
2025 a fost cel mai bun an pentru aur din 1979 încoace, iar performanța sa a depășit toate celelalte clase de active. Spre deosebire de perioadele anterioare, când un singur eveniment major dicta evoluția pieței, creșterea de anul acesta a fost determinată de mai mulți factori simultan.
Conform Consiliului Mondial al Aurului (WGC), tensiunile geopolitice au contribuit cu aproximativ 12 puncte procentuale la performanță, în timp ce slăbiciunea dolarului și ratele dobânzilor mai mici au adăugat încă 10 puncte. Impulsul investitorilor a reprezentat alte 9 puncte, iar expansiunea economică încă 10 puncte.
În plus, băncile centrale au continuat să cumpere aur într-un ritm accelerat, mult peste nivelurile pre-pandemie. Cererea oficială a devenit un pilon esențial al ascensiunii metalului prețios.
Previziunile Consiliului Mondial al Aurului pentru 2026
WGC estimează că o parte dintre forțele care au susținut creșterea din 2025 vor rămâne pertinente și în 2026. Totuși, punctul de plecare este diferit: prețul aurului include deja „consensul macro”, adică așteptări de creștere economică stabilă, reduceri moderate ale ratelor dobânzii în SUA și un dolar relativ stabil.
În acest context, aurul pare a fi evaluat la un nivel rezonabil. Ratele reale ale dobânzilor nu mai scad semnificativ, costurile de oportunitate sunt neutre, iar impulsul extraordinar din 2025 începe să se tempereze.
Scenariul de bază al WGC prevede un interval de variație între –5% și +5% în 2026.
Trei scenarii alternative ar putea schimba traiectoria prețului pe gramul de aur în 2026
Scădere economică superficială
În cazul unei încetiniri economice ușoare și al unor reduceri mai consistente ale ratelor dobânzii, aurul ar putea crește cu 5%–15%, investitorii orientându-se spre active defensive.
Recesiune profundă, „bucla crizei”
Un scenariu de recesiune severă ar putea duce la o creștere de 15%–30%, alimentată de relaxare monetară puternică, randamente ale obligațiunilor în scădere și fluxuri masive către active-refugiu.
Reflație în urma politicilor administrației Trump
Dacă politicile economice americane stimulează creșterea, randamentele și dolarul s-ar putea întări, reducând atractivitatea aurului. În acest scenariu, metalul ar putea scădea cu 5%–20%, mai ales dacă cererea băncilor centrale se temperează.
Ce spun marile bănci de pe Wall Street
În timp ce WGC vede un 2026 mai stabil, marile instituții financiare sunt în mod surprinzător optimiste:
JP Morgan Private Bank estimează un preț între 5.200–5.300 de dolari/uncie, mizând pe cerere globală robustă.
Goldman Sachs vede aurul la 4.900 de dolari/uncie până la finalul lui 2026, cu sprijin continuu din partea băncilor centrale.
Deutsche Bank oferă un interval larg între 3.950–4.950 de dolari, cu un scenariu de bază la 4.450 de dolari.
Morgan Stanley estimează valori în jurul a 4.500 de dolari, dar avertizează asupra volatilității pe termen scurt.
Acest optimism se bazează pe achizițiile tot mai mari ale băncilor centrale, în special din țările emergente, dar și pe faptul că mulți investitori instituționali rămân subexpuși la aur.
Riscuri care pot limita câștigurile aurului
Există și factori care pot frâna prețurile:
- o redresare economică mai puternică în SUA;
- revenirea inflației, care ar putea determina Fed-ul să reducă mai puțin dobânzile;
- scăderea achizițiilor de aur ale băncilor centrale;
- reducerea cererii de la ETF-uri;
- creșterea reciclării — mai ales în India, unde aurul este utilizat frecvent ca garanție.
Acești factori pot reduce cererea sau pot crește oferta, afectând prețul metalului.
Chiar dacă o repetare a creșterii spectaculoase de 60% din 2025 este puțin probabilă, aurul intră în 2026 pe o bază solidă. Într-o lume marcată de incertitudine, metalul prețios continuă să fie considerat un activ-refugiu esențial.
Rolul său de protecție într-un portofoliu diversificat rămâne intact, iar volatilitatea globală poate susține în continuare interesul investitorilor.
