Statele Unite și-au intensificat rapid prezența militară în apropierea Iranului și au relocat peste 150 de aeronave către baze din Europa și Orientul Mijlociu. Decizia vine după ce a doua rundă de negocieri nucleare dintre Washington și Teheran s-a încheiat fără progrese pe 17 februarie, potrivit unei analize publicate de The Washington Post, bazată pe date de monitorizare a zborurilor și imagini din satelit.
Prezența actuală a forțelor militare americane în regiune este printre cele mai mari din ultimele peste două decenii, de dinaintea războiului din Irak din 2003. Consolidarea are loc după ce președintele Trump a amenințat că va ataca Iranul dacă nu se ajunge la un acord care să limiteze programul nuclear al Teheranului, deși nu a precizat obiectivele unui astfel de atac. Oficialii iranieni au declarat că un acord este posibil, dar că negocierile vor necesita timp.
Experții care au analizat actuala mobilizare spun că aceasta depășește inclusiv nivelul forțelor desfășurate înaintea loviturilor americane asupra programului nuclear iranian din iunie anul trecut. Potrivit acestora, structura capabilităților concentrate în regiune sugerează pregătirea pentru o campanie aeriană de mai multe zile, fără o invazie terestră.
Zeci de aeronave suplimentare se află la bordul portavionului USS Gerald R. Ford, observat luni în largul insulei grecești Creta. Ford este al doilea portavion trimis în Orientul Mijlociu, iar sosirea sa înseamnă că aproximativ o treime din navele active ale SUA se află acum în regiune.
„Nivelul masiv al forței mobilizate înseamnă că armata SUA poate executa orice decide Trump, de la o campanie susținută, de mare intensitate, până la lovituri mai țintite și limitate”, a declarat Dana Stroul, fost secretar adjunct al apărării pentru Orientul Mijlociu, în prezent director de cercetare la Washington Institute, un think tank specializat în politica externă americană în Orientul Mijlociu.
La rândul său, Mark Cancian, consilier principal la Center for Strategic and International Studies, a avertizat că o campanie aeriană extinsă, de câteva săptămâni, ar necesita resurse suplimentare.
Oficialii din domeniul apărării au recunoscut fluxul major de forțe americane către Orientul Mijlociu, dar au refuzat să comenteze detalii, invocând motive de securitate operațională.
Europa de Est, punct strategic de poziționare
Mai mult de jumătate dintre aeronavele nou desfășurate au aterizat la baze din Europa, potrivit imaginilor din satelit și datelor de monitorizare a zborurilor. Prin poziționarea avioanelor în Europa de Est, în afara razei majorității rachetelor iraniene, în locul bazelor din Golf, SUA pot amplasa strategic echipamente și personal fără a oferi Iranului o „țintă tentantă”, a explicat Gregory Brew, analist senior pentru Iran la Eurasia Group.
Majoritatea aeronavelor identificate în datele de zbor sunt avioane de transport și realimentare în aer. Avioanele de luptă își dezactivează adesea datele de localizare, fiind mai dificil de urmărit, cu excepția cazului în care apar în imaginile surprinse de sateliți.
Baza aeriană Muwaffaq Salti din Iordania a devenit un punct-cheie pentru activele aeriene americane care sosesc în regiune. Peste 60 de avioane de război erau vizibile în imaginile satelitare realizate vineri. În imagini, peste o duzină de avioane de vânătoare F-35 sunt aliniate pe pistă. Aceste aparate sunt folosite frecvent pentru a ataca sistemele de apărare aeriană ale adversarului, deschizând un culoar mai sigur pentru alte aeronave.
Alte zeci de aeronave, inclusiv cele folosite pentru război electronic, se află la bordul portavionului USS Abraham Lincoln, poziționat în largul coastei Omanului de la începutul lunii februarie, și al USS Gerald R. Ford, care navighează în apropierea Cretei, conform imaginilor analizate de The Post.
Ambele portavioane navighează cu distrugătoare cu rachete ghidate care transportă zeci de Tomahawk-uri, un tip de muniție folosită de forțele americane pentru a ataca ținte nucleare iraniene în iunie.
