Satul pescăresc Sedanka, din Extremul Orient al Rusiei, este izolat și lipsit de utilități de bază, accesibil doar sezonier, iar acum aproape toți bărbații între 18 și 55 de ani au plecat la război, relatează BBC.
„În aproapie fiecare familie, cineva luptă”
„Este sfâșietor, atât de mulți dintre oamenii noștri au fost uciși. Soțul surorii mele și verii mei sunt pe front. În aproape fiecare familie, cineva luptă”, spune Natalia într-un interviu cu BBC. Numele ei a fost schimbat pentru siguranța ei.
Situat la marginea nord-vestică a Peninsulei Kamceatka, lângă Marea Ohotsk, satul Sedanka se află la peste șapte mii de kilometri de linia frontului din Ucraina. Orașul american Anchorage, aflat dincolo de ocean, este la aproximativ jumătate din această distanță.
Dintr-o populație totală de 258 de locuitori, 39 de bărbați au semnat contracte cu Rusia pentru a lupta în Război. Până acum, 12 au fost uciși, iar alți șapte sunt declarați dispăruți.
„Toți bărbații noștri au plecat la operațiunea militară specială. Nu mai are cine să taie lemne pentru iarnă ca să ne încălzim sobele”, i-a spus un grup de femei guvernatorului regional în timpul vizitei sale din martie 2024, folosind termenul oficial al Kremlinului pentru războiul din Ucraina. Schimbul de replici a fost difuzat la televiziunea de stat.
Satele și regiunile sărace plătesc cel mai mare preț al războiului
Conform BBC, 67% dintre cei morți provin din zone rurale și orașe mici, considerate localități cu sub 100.000 de locuitori, deși doar 48% din populația Rusiei trăiește în aceste zone.
În regiunile mai sărace, precum Buriatia din estul Siberiei și Tuva din sudul Siberiei, rata mortalității este de 27, respectiv 33 de ori mai mare decât în capitală.
Diferența dintre marile orașe și zonele rurale este explicată în principal de nivelul inegal de dezvoltare economică, de salarii și de accesul la educație, afirmă demograful Alexei Rakșa.
În consecință, militarii proveniți din regiunile mai sărace și din rândul minorităților etnice sunt suprareprezentați atât în armată, cât și printre victime, în raport cu ponderea lor în populația totală. Potrivit unui alt demograf rus citat de BBC, regiunile cu pierderi mari aveau deja o speranță de viață mai scăzută chiar înainte ca bărbații să fie trimiși pe front.
„Pentru mulți, motivația nu ține doar de sărăcie, ci și de absența perspectivelor, de sentimentul că nu mai au nimic de pierdut”, a adăugat acesta.
Sedanka, uitat de Rusia
În Sedanka, în toamna anului 2024 a fost inaugurat un moment dedicat „participanților la operațiuniea militară specială”.
Autoritățile regionale au promis că vor acorda localității titlul de „sat al vitejiei militare”, în semn de recunoaștere pentru implicarea bărbaților în război. De asemenea, a fost anunțat și un program de sprijin pentru familiile soldaților.
Totuși, nici titlul promis și nici sprijinul anunțat nu au ajuns până acum la sat.
Acoperișurile a patru locuințe aparținând unor soldați au fost reparate după ce au ajuns într-o stare avansată de degradare, însă doar în urma atenției media considerabile.
Aproximativ una din cinci case, construite în perioada sovietă, a fost declarată nesigură de către autorități. Chiar și singura școală din sat a fost declarată în stare de urgență.
Toate aceste probleme au fost agravate de plecarea bărbaților apți de muncă, trimiși pe front în războiul Rusiei din Ucraina.
