Între Iran și Israel nu a fost pace cu adevărat niciodată, dar un conflict cu lovituri directe a avut loc anul trecut în aprilie. Atunci, Teheranul a atacat cu sute de rachete și drone, un răspuns la un alt atac al Israelului în Siria, în timpul căruia au fost omorâți mai mulți lideri ai Gărzilor Revoluționare iraniene.
Teheranul a susținut mereu că statul Israel nu are drept de existență și trebuie distrus.
Conflictul israeliano-iranian s-a dovedit mai mult unul ideologic și al declarațiilor, poate și pentru că cele două țări sunt la o distanță de peste o mie cinci sute de kilometri una de alta.
Iranul este însă de fapt mult mai aproape de Israel, dar nu fizic, ci prin grupările militante pe care le finanțează și instruiește, așa cum sunt Hezbollah în Siria și Hamas în Fâșia Gaza. Aceste mișcări, așa cum sunt și rebelii din Yemen, de asemenea susținuți de Iran, au un unic scop – distrugerea Israelului, idee care este propagată încontinuu de la Teheran.
„Regimul sionist reprezintă cea mai urâtă față a unei bande de criminali. Ei nu sunt un guvern, sunt o bandă de criminali, ucigași și teroriști.”, a declarat aiatolahul Ali Kamenei, lider suprem iranian.
Iar astfel de declarații i-au motivat pe aliații Iranului să acționeze cu violență, așa cum s-a întâmplat în 7 octombrie anul trecut. Atunci, militanții din gruparea teroristă Hamas au trecut în Israel și au omorât peste o mie de oameni, luând alte câteva sute ostatici.
Iar asta a dus la un nou război în Orientul Mijlociu, cu un Israel vindicativ și Hamas puternic susținut de Teheran.
Iar în conflict a intervenit adesea și mișcarea Hezbollah, din Siria situată la nord de Israel. Implicarea Hezbollah a stârnit însă o reacție mai mult decât nervoasă a Israelului, care a atacat poziții ale militanților în Siria. Ba chiar a dus la un atac țintit asupra unei clădiri diplomatice iraniene în care se aflau lideri ai Gărzilor Revoluționare, între victime fiind și un general iranian.
Atacul israelian a dus la un răspuns, cu drone și rachete iraniene, care însă au provocat pagube minore. Poate și pentru că lansarea acestora a fost anunțată cu ore bune înainte de a ajunge deasupra Israelului, ceea ce a permis pregătirea măsurilor de apărarea și doborârea celei mai mari părți.
Așa că israelienilor nu le-a rămas altceva de făcut decât să prezinte presei resturile rachetelor doborâte, cu promisiunea că armata este gata să intervină indiferent de cine și de unde atacă.
Până acum, Israelul și Iranul au evitat cât de mult s-a putut loviturile directe, poate și pentru că amplificarea unui asemenea conflict ar însemna un război pe scară largă în Orientul Mijlociu. Dincolo însă de negocieri și îndemnuri internaționale la reținere, rămâne o dușmănie veche între cele două țări.))
