Din 1989 încoace, Guvernele României au fost testate de Parlament cu 50 de moțiuni de cenzură. Dintre acestea, doar șase au fost adoptate, ducând la căderea guvernului în funcție. Iată cum au decurs negocierile, racolările din culise, promisiunile făcute și trocurile realizate care au provocat trădări surprinzătoare și prăbușiri la Palatul Victoria, dar și cum au supraviețuit unii premieri în ciuda votului dat în Parlament la acea vreme.
Istoria moțiunilor de cenzură din România din 1989 până azi
Emil Boc, picat, dar salvat de UNPR
Primul premier căzut pe altarul negocierilor de culise a fost Emil Boc. În jurul moțiunii de cenzură din 2009 a plouat cu promisiuni făcute de ambele părți: de la funcții pentru rude și apropiați, la fonduri pentru primarii din circumscripțiile parlamentarilor racolați la bucată. Totul a culminat cu apariția „independenților” plecați din PSD și transformați ulterior în Uniunea Națională pentru Progresul României.
UNPR a avut un rol crucial în supraviețuirea Guvernului Boc după succesul moțiunii de cenzură, asigurând majoritatea necesară. În schimb, UNPR a avut miniștri în noul Guvern până în 2012, atunci când Boc a demisionat din funcția de premier, pe fondul presiunii publice și protestelor de stradă.
Guvernul MRU, cu cel mai scurt mandat
Mihai Răzvan Ungureanu este premierul cu cel mai scurt mandat post-decembrist: doar 78 de zile la Palatul Victoria. A datorat această contraperformanță tandemului Victor Ponta-Crin Antonescu. Liderii PSD și PNL au reușit să atragă de partea lor o serie de parlamentari nemulțumiți din PDL, cea mai răsunătoare plecare fiind a ex-ministrului Sorin Frunzăverde.
Aflat la guvernare, nici UNPR nu a reușit să-și controleze parlamentarii care au ales să absenteze sau să voteze „pentru” moțiune. În data de 27 aprilie 2012, moțiunea de cenzură obținea 235 de voturi, cu patru peste minimul necesar. Recompesele au curs rapid către cei care au trădat partidul: de la locuri eligible pe listele noului USL, la contracandidați de paie pentru primarii PDL care au jucat cu PSD.
Sorin Grindeanu, primul premier demis de propriul partid
21 iunie 2017 a venit cu premiera demiterii unui premier, Sorin Grindeanu, de către propriul partid, PSD. Bătălia promisiunilor și amenințărilor s-a dus mai ales intern. Tabăra Grindeanu- Ponta a încercat să provoace un „val” de dizidenți social-democrați împotriva lui Liviu Dragnea. Cu UDMR neutru, dar sprijinit de ALDE și de minorități, liderul PSD de atunci a dejucat strategia. Le-a promis unora funcții în viitorul guvern Tudose, iar pe alții i-a amenințat cu excluderea din PSD. A impus și „votul la vedere”.
La final, doar 15-20 de parlamentari PSD și-au asumat susținerea pentru Grindeanu, premierul fiind debarcat din funcție cu opt voturi peste minimul necesar.
Viorica Dăncilă, trădată de migratorii din PSD
Căderea Guvernului condus de Viorica Dăncilă, în octombrie 2019, a fost rezultatul unei strategii inverse. Opoziția a profitat de disensiunile din PSD pentru a-i racola aleșii. Negocierile au provocat dezertări numeroase către ProRomânia, noul partid condus de Victor Ponta, plecat și el din PSD. La rândul său, liberalul Ludovic Orban a atras voturi de la minorități și din ALDE, partid ce părăsise coaliția de guvernare. Locurile eligibile pe listele de candidați, banii pentru proiectele locale și funcțiile în eșaloanele secunde din administrație au constituit monedele forte pentru tranzacționarea voturilor, iar de data aceasta, Opoziția a fost cea care a impus parlamentarilor trădători strategia bilelor la vedere la vot.
Moțiunea, instrumentul lui Ludovic Orban pentru anticipate
Patru luni mai târziu, se consuma a cincea prăbușire de guvern prin moțiune de cenzură. Și a venit cu o altă premieră. PNL era sus în sondaje la acel moment, iar Ludovic Orban, ajuns premier, dorea ca Guvernul să fie dărâmat pentru a se ajunge la dizolvarea Parlamentului și la alegeri anticipate. De altfel, înainte de vot, PNL și USR nu și-au căutat mai deloc aliați pentru a rezista. În paralel, promisiunile, dar și mobilizarea totală a PSD, UDMR și a partidului ProRomânia au avut rezultatul scontat.
Pe 5 februarie 2020, moțiunea de cenzură obținea aproape 30 de voturi în plus peste minimul necesar. Calculele pentru anticipate au fost însă anulate de debutul pandemiei de COVID-19. Ironia sorții a facut ca Orban să fie reinvestit din nou premier cu o majoritate largă de voturi, inclusiv din partea PSD.
Florin Cîțu, sacrificat pe altarul coaliției PSD-PNL-UDMR
Ultima și a șasea moțiune de cenzură care a provocat până acum căderea unui premier a vizat Guvernul Cîțu. În octombrie 2021, demersul PSD a fost votat cu un scor istoric: 281 de parlamentari pentru din PSD, AUR și surpriză, USR, abia ieșit de la guvernare.
Pentru a preveni trădările de ultim moment, PSD și USR au impus votul la vedere. Liberalii și UDMR și-au ținut propriii aleși în bănci, pentru a evita eventuale scurgeri de voturi către tabăra pro-moțiune. Negocierile au fost marcate de o tentativă de blocare a moțiunii la CCR, dar și de promisiunile lui Florin Cîțu de alocări bugetare către parlamentari. Lipsa de sprijin din partea președintelui Klaus Iohannis a zădărnicit eforturile premierului. Mai mult, adoptarea moțiunii a deschis calea formării coaliției PSD-PNL-UDMR, girată chiar de Palatul Cotroceni.
