Declarațiile de avere ale funcționarilor și politicienilor nu vor mai trebui fi făcute publice, după o decizie a Curții Constituționale, luată pe 29 mai. Ele există, dar se trimit la Agenția Națională de Integritate (ANI). În plus, aceste declarații nu vor mai trebui să conțină detalii despre veniturile soților și copiilor.
Între timp, CCR a publicat și motivarea acestei decizii și susține că documentele, pe proprie răspundere, angajează răspunderea penală doar a declarantului și că, dacă ele ar fi făcute publice, inteligența artificială ar putea crea „modele comportamentale”.
De ce declarațiile de avere nu ar trebui făcute publice
Curtea susține că este vorba și despre dreptul la viața privată și că ar trebui făcută o distincție între demnitari și funcționari publici, pentru că doar în cazul demnitarilor este vorba despre o „justificare a necesității controlului public”, având în vedere că sunt aleși.
Motivarea Curții: „Relevă o expunere și o diseminare în masă a datelor cu caracter personal pentru un număr considerabil de cetățeni, creând o vulnerabilitate din perspectiva protecției dreptului la viață privată al acestora. (...)
Textul Constituției se opune unei prelucrări în masă a datelor cu caracter personal prin publicarea declarațiilor de avere cu consecința expunerii persoanei unei nejustificate atenții publice. Curtea subliniază că dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială face posibilă crearea unor modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte, ceea ce, coroborat cu abundența informațiilor private devoalate, prin efectul legii, în spațiul public, prezintă un risc în sensul desconsiderării demnității umane și a individualității persoanei, fragilizând până la anulare protecția constituțională de care aceasta trebuie să se bucure în privința vieții sale private. (...)
Livrarea unei asemenea cantități excesive și în masă de date cu caracter personal în spațiul public, pe internet, estomparea scopului urmărit inițial prin provocarea unei forme de curiozitate publică și de lecturare a acestor declarații, expunerea declarantului unei atenții publice nerezonabile, precum și stocarea datelor și declarațiilor de avere pe un interval de timp extensiv pe internet demonstrează cu prisosință că echilibrul care trebuie să caracterizeze relația dintre cele două drepturi fundamentale antereferite este afectat.
Toate acestea relevă o expunere și o diseminare în masă a datelor cu caracter personal pentru un număr considerabil de cetățeni, creând o vulnerabilitate din perspectiva protecției dreptului la viață privată al acestora. Practic, o bază de date cuprinzând informații sensibile ale cetățenilor este disponibilă oricând, oriunde și oricui, ceea ce echivalează cu înlăturarea de plano a garanției constituționale a protecției datelor cu caracter personal, element intrinsec al substanței dreptului la viață privată al persoanei.
În aceste condiții, Curtea apreciază că dispozițiile criticate nu asigură un just echilibru între cele două drepturi fundamentale aflate în concurență. Astfel, nevoia de informare a publicului și necesitatea controlului averilor nu pot conduce la o ingerință disproporționată în viața privată a persoanelor asupra cărora poartă obligația de declarare a averilor, în contextul mai sus arătat fiind justificat să primeze obligația constituțională a autorităților statale de a nu aduce atingere vieții private."
Motivarea integrală a deciziei poate fi consultată AICI:
Decizia din 29 mai a fost luată cu majoritate de către judecătorii CCR. Trei dintre ei, Iulia Scântei, Livia Stanciu și Mihaela Ciochină au avut opinii diferite.
La acea vreme, Agenția Națională de Integritate, adică instituția care centralizează și verifică declarațiile de avere, a criticat decizia, care trece peste „angajamente internaționale asumate de România în ultimii 20 de ani”.
În urma acestei decizii, în jur de 12 milioane de declarații nu vor mai fi făcute publice.
