Iranul l-a numit pe Mojtaba Khamenei noul său ayatollah, iar în acest moment toată lumea vorbește despre biografia sa. Numirea lui Mojtaba Khamenei în funcția de lider suprem al Iranului a atras imediat atenția comunității internaționale. Dincolo de biografia sa și de detaliile despre ascensiunea la conducerea Republicii Islamice, schimbarea de la Teheran ridică întrebări importante despre direcția politică a regimului și despre impactul pe care această tranziție îl poate avea asupra Europei, arată Euronews.
Ce semnale transmite această numire pentru Europa
Pentru Europa, aceasta semnalează o iarnă rece a diplomației. Noul ayatollah Mojtaba Khamenei este un operator din umbră cu legături strânse cu corpul militar de elită al Gărzilor Revoluționare, iar ascensiunea sa sugerează că Teheranul nu are niciun interes în negocieri.
Iar Europa trebuie acum să se pregătească pentru trei șocuri.
În primul rând, războiul nu se va termina curând. Mojtaba Khamenei este o alegere intransigentă pentru un moment de intransigentă.
În al doilea rând, prețurile petrolului depășesc deja 100 de dolari, amenințând o nouă criză energetică.
În al treilea rând, există un risc migratoriu. Această instabilitate ar putea declanșa un val de refugiați „fără precedent” către granițele europene.
Cum este văzut noul lider de SUA și Israel
Iar pentru SUA și Israel, Mojtaba Khamenei nu este un om de stat, ci o țintă. Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a fost direct: succesorul este o „țintă fără echivoc pentru eliminare”.
Și pentru un bărbat care și-a pierdut tatăl, mama și soția în atacurile recente, un compromis cu SUA și Israelul ar putea fi pur și simplu exclus.
În cele din urmă, și cel mai important, ce înseamnă asta pentru iranieni?
Pentru oameni, această tranziție ar putea fi percepută ca trădarea supremă a Revoluției Islamice din 1979. La urma urmei, acea revoltă era menită să pună capăt pentru totdeauna monarhiei ereditare.
Iar Mojtaba Khamenei moștenește o națiune aflată în ruină economică, bazându-se în întregime pe armată și pe forțele de securitate radicale pentru a menține controlul.
Și după recenta represiune sângeroasă asupra protestatarilor, este clar că nu luptă pentru poporul iranian, ci pentru supraviețuirea sistemului.
Dar ne-am putea întreba: poate o revoluție să supraviețuiască devenind chiar lucrul pe care l-a răsturnat odată?
