Nu am fi avut Cupa Mondială fără Jules Rimet, omul care a condus timp de peste trei decenii organismul suprem al fotbalului și care este considerat părintele celei mai importante competiții din acest sport.
Inspirat de succesul turneului olimpic de fotbal, francezul Jules Rimet a fost principalul susținător al ideii unui campionat mondial organizat de FIFA, separat de Jocurile Olimpice de vară. Credea că sportul poate apropia națiunile și poate contribui la pace, iar experiența Primului Război Mondial (1914-1918) nu a făcut decât să-i întărească această convingere.
În 1928, sub conducerea sa, FIFA a aprobat oficial organizarea Cupei Mondiale, iar prima ediție a avut loc doi ani mai târziu, în Uruguay. 13 țări au concurat la ediția inaugurală, printre ele fiind și România. Turneul a fost câștigat chiar de țara gazdă, după o finală în care Uruguay a învins Argentina cu 4-2.
Primul trofeu al Cupei Mondiale s-a numit „Victory” („Victoria”). În 1946, FIFA a decis să îl redenumească „Trofeul Jules Rimet”, în semn de recunoaștere pentru omul care a transformat o idee ambițioasă într-o competiție globală.
Denumirea a fost păstrată până în 1970, când Brazilia a câștigat Cupa Mondială pentru a treia oară și a intrat definitiv în posesia trofeului, conform regulamentului de la acea vreme.
Jules Rimet nu și-a văzut însă niciodată țara natală triumfând la Cupa Mondială. A murit în 1956, iar Franța avea să cucerească primul său titlu mondial abia 42 de ani mai târziu, în 1998, pe teren propriu.
