Limitările capacității de livrare din producția internă și din depozite de gaze afectează România în perioadele de ger sever. Asociația Energia Inteligentă (AEI) avertizează că importurile de gaz devin necesare pentru acoperirea vârfurilor de consum și menținerea echilibrului sistemului, relatează Agerpres.
Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă:
"România are gaze la nivel anual, dar România poate ajunge în situaţia în care nu le poate duce la consumatorii din România şi Republica Moldova suficient de repede, exact când consumul "muşcă" cel mai tare.
Diferenţa dintre "există gaz" şi "ai gaz în reţea" nu e semantică. E diferenţa dintre confort şi criză. Când consumul sare de 57-58 milioane mc/zi (temperaturi sub -12C), la care se adaugă 6-7 milioane mc/zi gaze care tranzitează România pentru Republica Moldova, intrăm într-o zonă fără elasticitate".
Diferența dintre stocuri și capacitatea reală de livrare
În aceste condiții, producția internă nu mai poate fi majorată, depozitele au o capacitate limitată pe măsură ce se golesc, iar importurile devin principala soluție pentru acoperirea cererii, însă doar în limita capacității tehnice de import și a resurselor disponibile.
Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă:
"Asta înseamnă că nu contează ce scrie în statistici despre "stocuri" şi pe ce loc ne găsim în Europa. Contează cât gaz se poate băga în sistem în fiecare zi, exact în orele grele. Şi aici România are o vulnerabilitate structurală, debitul de gaz orar disponibil, nu sursele anuale. Odată cu apariţia gerului în România (11 ianuarie 2026), Ungaria (furnizorii) şi-a oprit tranzitul de gaze dinspre Turcia către Ungaria, via România - şi a început să exporte în România gaze pe care le deţinea în depozite, acţiune fără de care nu s-ar fi putut menţine consumul de gaze din România şi R. Moldova.
Dependenţa de Ungaria este evidentă. Emoţională ca formulare, speculativă comercial, dar este realitatea care a asigurat (şi singura care poate asigura) consumul de gaze din România şi R. Moldova la nivelul cererii la temperaturi sub -12 C. Sintagma "suntem la mâna Ungariei" sună isteric. Dar are un sâmbure rece şi exact, operaţional, România poate ajunge dependentă de intrarea dinspre Ungaria ca supapă de echilibru".
Chisăliță susține că utilizarea de 94% a punctului de intrare Bulgaria – Negru Vodă limitează capacitatea de reacție, având în vedere că această rută asigură alimentarea cu gaze a Europei de Sud – Est.
Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă:
"Când temperaturile se menţin negative în perioada următoare şi consumul sare de un prag (aproximativ 57-58 milioane mc/zi România, la care se adaugă 5-6 milioane mc/zi tranzit de gaze către R Moldova), sistemul are nevoie de încă o "poartă" care să poată livra debite suplimentare. Ungaria, în acest moment devine direcţia de import care poate face diferenţa. Asta nu e politică. Aceasta este infrastructura şi acesta este fluxul fizic şi comercial al gazelor. Depozitul de gaze este un rezervor cu Robinet, dar ca orice rezervor pe măsură ce scoţi din el se goleşte. Aici e partea pe care publicul nu o înţelege, iar mulţi o omit deliberat".
Pe măsură ce depozitele se golesc, capacitatea de extracție scade exact în perioadele de consum maxim, argumentează Chisăliță. Deci, România s-ar putea afla în situația în care importurile nu mai sunt opționale sau „necesare pentru acoperirea unor vârfuri”, ci ele devin complet necesare. Astfel, președintele AEI atrage atenția că un risc major s-ar afla în faptul că „nimeni nu face caritate energetică în mijlocul iernii, în plin ger”.
Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă:
"Când nivelul gazelor din depozit scade, scade şi capacitatea de extracţie. Paradoxul sistemului este simplu şi dur, exact când e mai frig şi ai nevoie de maxim, depozitul îţi dă tot mai puţin în fiecare zi. De aceea, dacă gerul persistă şi consumul rămâne sus, România poate fi împinsă în situaţia în care importul nu mai e opţional sau "necesar pentru acoperirea unor vârfuri", ci devine obligatoriu, zilnic şi continuu. Riscul major nu e că Ungaria "nu vrea". E că poate nu poate sau că doreşte (furnizorii) un preţ foarte mare. Aici e adevărul pe care nimeni nu vrea să-l spună public. Nimeni nu face caritate energetică în mijlocul iernii, în plin ger".
