Fostul prim-ministru al României, Călin Popescu-Tăriceanu, rememorează etapa finală a aderării României la Uniunea Europeană. Pe 1 ianuarie 2027 se împlinesc două decenii de la intrarea României și a Bulgariei în spațiul comunitar, iar la Parlamentul European, de la Bruxelles, există și un eveniment dedicat acestei aniversări.
La eveniment participă și premierul României de la acea vreme, Călin Popescu-Tăriceanu, alături de ministrul Afacerilor Externe de atunci, Mircea Geoană.
Tăriceanu a rememorat momentele premergătoare marelui eveniment, precum și etapele aderării. El susține că efortul țării noastre a fost unul „supraomenesc”, având în vedere că România trebuia să transpună și legislația europeană. România a trebuit să preia atunci mii de pagini de legislatie eruropeană.
Călin Popescu Tăriceanu a condus guvernul care adus România în UE la finalul negocierilor purtate de premierul Adrian Năstase. Președinte era Traian Băsescu.
România, la 20 de ani de la aderarea la UE
Călin Popescu-Tăriceanu: „Procesul de aderare a cuprins două faze: negocierile și implementarea acordurilor realizate prin negocieri, implementarea obligațiilor pe care România și le-a asumat. Și negocierile au fost importante, dar mai ales faza finală, începând din 2005, de implementare a acordurilor realizate, a reprezentat un efort aproape supraomenesc. Întregul guvern a fost cuplat la acest efort, am avut o echipă specială care a lucrat cu mine direct și care urmărea implementarea obligațiilor României pentru aderarea la UE.
Sigur că am avut momente în care nu pot să spun că nu m-am gândit dacă vom fi în stare să ducem la bun sfârșit munca. În același timp, eram conștient că a rata acest obiectiv ar fi însemnat o pierdere enormă pentru România. M-am bucurat că întreaga administrație, mediul academic, absolut toate segmentele societății și-au dorit foarte mult, au depus eforturi și am reușit.
Astăzi este și ziua în care și Bulgaria a aderat la UE, în care aniversăm cei 20 de ani. Bulgaria era ceva mai în urmă decât noi și a trebuit chiar să-i așteptăm. Să știți că deciziile dificile erau pe foarte multe zone. De exemplu, a trebuit să reușim să ne ducem la bun sfârșit obligativitatea asumată de România în timpul negocierilor privind înregistrarea suprafețelor agricole ca să obținem subvențiile de la UE. Imaginați-vă ce-ar fi fost agricultorii români fără subvenții, cum ar fi putut să supraviețuiască. Imaginați-vă crescătorii de animale care trebuiau să aibă toate animalele înregistrate pentru a primi subvenții.
A trebuit să discutăm foarte mult pe partea de legislație, de liberă competiție, de achiziții publice. Cred că pot fi citate absolut toate domeniile care sunt relevante și astăzi. Pe partea de ceea ce numim astăzi statul de drept, legislație, la fel, au fost eforturi mari. Sigur că România nu s-a oprit din evoluție la finele anului 2006, la 1 ianuarie 2007, când am aderat la UE. România a continuat, din fericire, să evolueze, să progreseze.”
Dorința lui Tăriceanu: România să devină a șasea economie a Europei
Tăriceanu susține că un mare merit îl are și premierul anterior, Adrian Năstase. Totodată, fostul premier a adus aminte și de conflictle sale cu președintele de atunci Traian Băsescu.
Călin Popescu Tăriceanu amintește că România a depășit state precum Grecia sau Portugalia în termeni de PIB, însă chiar și așa, el consideră că țara noastră nu a reușit să își valorifice pe deplin dimensiunea demografică și geografică pentru a deveni „a șasea putere economică a Europei.” Fostul premier spune că Traian Băsescu era principalul său adversar.
Călin Popescu Tăriceanu: „Nu eram pregătiți. Pe fiecare domeniu au trebuit făcute eforturi foarte mari, eforturi care au fost inițiate de Guvern, dar au trebuit să fie duse în Parlament, care este corpul legiuitor ce a trebuit să modifice legislația pentru a ne pune în acord cu acquis-ul comunitar. Negocierile fuseseră făcute, noi nu mai aveam sarcina de a renegocia ceea ce fusese convenit deja. Trebuia să facem transpunerea acestor înțelegeri și a acquis-ului comunitar. M-aș gândi în primul rând la fostul prim-ministru Adrian Năstase, care a condus negocierile de aderare.
Țineți cont că președintele Băsescu, de la începutul mandatului, a avut un singur obiectiv politic intern, și anume cum să facă să mă răstoarne din poziția de prim-ministru. Și asta a fost o constantă a politicii lui. Deci, în primii doi ani, în loc să mă concentrez pe lucrurile importante, trebuia de foarte multe ori să dau replică în aceste dispute politice inutile și care făceau mai mult rău decât bine. Eu eram conștient că am o misiune: să duc la bun sfârșit implementarea acordurilor la care România aderase și să fac ca România să devină membră a UE. Mi s-a părut că celelalte dispute cu președintele sau alte dispute politice sunt pe plan cu totul și cu totul secundar; niciodată nu mi-au plăcut conflictele politice sterile.
Au fost două momente importante. Prezența la București a multor lideri europeni: a fost un eveniment care s-a ținut în fața Ateneului Român, la care mi-aduc aminte că era prezent, de exemplu, ministrul de Externe al Germaniei, alți lideri politici importanți, apoi a urmat o recepție în holurile Ateneului Român. Acesta a fost un moment care a marcat practic momentul aderării României la UE. Mulțimea de români care era strânsă și care sărbătorea cu enorm de multă bucurie acest deziderat istoric pe care generațiile părinților și bunicilor noștri l-au visat atâta vreme. Noi am reușit un pas uriaș: reintegrarea României în Europa, în structurile euroatlantice. Nu-mi rămâne decât să spun că bucuria mea este să văd generațiile actuale de tineri și viitoarele generații profitând pe deplin de calitatea României de membru al UE.”
Arc peste timp: România de atunci și România de acum
- Călin Popescu Tăriceanu a fost premier al României în intervalul 29 decembrie 2004 - 22 decembrie 2008, perioadă care a cuprind două mandate. Guvernul Tăriceanu 1 (decembrie 2004 – aprilie 2007) a fost instalat după alegerile din 2004 și era format dintr-o coaliție largă (PNL, PD, UDMR și PUR/PC). Pe fondul conflictelor tot mai puternice dintre premierul Tăriceanu (PNL) și președintele Traian Băsescu (susținut de PD), în aprilie 2007 Tăriceanu a decis să remanieze guvernul și să elimine miniștrii Partidului Democrat (PD).
- A urmat Guvernul Tăriceanu 2 (aprilie 2007 – decembrie 2008). După excluderea PD din coaliție, a fost creat un nou cabinet minoritar, format doar din PNL și UDMR, care a reușit să treacă de votul Parlamentului și să guverneze până la alegerile din 2008, datorită sprijinului parlamentar primit din partea PSD, deși PSD nu a intrat oficial la guvernare.
Călin Popescu Tăriceanu: „În anumite privințe suntem mai pregătiți, în altele, nu. Clasa politică actuală lasă mult de dorit, sunt oameni care au fost aduși în față fără să aibă cunoștințe politice, cultură politică, cultură istorică, nu au experiență politică, managerială. Fără aceste atribute, e foarte greu să faci performanță politică și se vede.
Eu am crezut că România va reuși să-și depășească propria condiție de la momentul aderării și să se potențeze pe măsura a ceea ce este țara noastră în termeni de suprafață geografică și dimensiune demografică. Suntem a șasea țară din Europa în momentul de față. Eu mi-aș fi imaginat o Românie care să devină a șasea putere economică a Europei, pentru că ponderea economiei îți dă greutate la masa deciziilor. Din păcate, România nu a reușit, cu toate că a făcut progrese mari – am depășit în termeni de PIB țări membre mai vechi ale UE, Portugalia, Grecia –, dar nu am făcut suficiente progrese așa cum mi-aș fi dorit ca să devenim a șasea putere a Europei.”