Interviul lui George Simion la o televiziune franceză a surprins și chiar a șocat, pe alocuri. Iar afirmațiile sale nu au scăpat netaxate de francezi. Chiar în timpul interviului, candidatul la președinția României a fost contrat de jurnaliștii prezenți.
Interviul său a ajuns repede în mare parte din presa occidentală, care a comentat gravitatea afirmațiilor.
Foreign Affairs: „AUR a început ca un obscur partid anti-vaccinist"
Foreign Policy a titrat: „Extrema dreaptă din România este 'mai extremă' decât vă imaginați”. Publicația face un istoric al lui George Simion și al partidului pe care îl conduce și amintește de scorul uriaș, de 41%, obținut de candidatul extremist în primul tur al alegerilor prezidențiale, de pe 4 mai.
Foreign Policy, spune că „este probabil” ca „ultranaționalistul radical Simion, în vârstă de 38 de ani, ceea ce va influența o mare parte din politica externă a României, inclusiv luarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene. Opoziția sa față de ajutorul militar pentru Ucraina și mentalitatea sa de tip MAGA, 'România pe primul loc', anunță și mai multe probleme pentru UE în Europa Centrală și de Est. Administrația președintelui american Donald Trump, pe de altă parte, are impresia că își câștigă un suflet pereche.”
Sursa citată spune că „populiștii români conservatori au o lungă și radicală istorie".
Inevitabil, comparația este făcută cu regimul comunist din România, astfel că „ultranaționalismul extravagant al lui Simion nu este cu nimic ieșit din comun în România democratică - sau, de altfel, în România nedemocratică precedentă, inclusiv în perioada comunismului și a Războiului Rece."
„Dictatorul Nicolae Ceaușescu a împrumutat cu generozitate din tradițiile naționaliste ale României atunci când socialismul a eșuat. Deși politica sa a fost în întregime de tip sovietic, el s-a despărțit de Moscova în anii 1960, stabilind un propriu amestec toxic de comunism național, care sublinia independența României și prioritatea etnicilor români, în contrast cu etnicii maghiari, germani și alte minorități care trăiau în țară", susține sursa citată, care constată că „naționalismul radical a început să înflorească” imediat după prăbușirea comunismului, „într-o multitudine de partide și mișcări", dintre care unele au dispărut apoi pe rând.
Aceste partide, deși diferite, au multe în comun, după cum spune Foreign Affairs: „vise de expansiune teritorială, rasism antiromânesc, loialitate față de Biserica Ortodoxă Română, antisemitism și apologia foștilor dictatori ai României, (...) la fel ca și pozițiile asociate cu Antonescu, mareșalul care a supravegheat masacrarea a sute de mii de evrei, din 1941 până în 1944, și cu Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Legiunii mistico-fasciste a Arhanghelului Mihail, care a colaborat cu Antonescu sub forma partidului Garda de Fier, din 1940 până în 1941, și a facilitat cele mai sângeroase crime ale regimului. Simion și partidul său, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), sunt doar ultima încarnare a dreptei radicale din România.”
Publicația face apoi documentarea parcursului lui George Simion, care a ajuns din galeriile de fotbal, la candidatura pentru cea mai înaltă funcție în stat.
„Simion a debutat în politică în calitate de lider al ultrașilor echipei naționale de fotbal a României, suporteri de tip ultras - printre ai căror membri se pot număra ultrașii asociați cu violențele de pe stadioane - și al grupurilor culturale care promovează folclorul românesc și valorile conservatoare. Obiectivul său a fost, mult timp, unificarea României cu ceea ce el consideră a fi 'părțile de drept românești' din Moldova și Ucraina", spune sursa citată, care amintește că Simion are interdicție atât în Moldova, cât și Ucraina, unde este persona non-grata.
Foreign Affairs s-a documentat și în ceea ce privește partidul lui Simion: „AUR a început ca un obscur partid anti-vaccinist, care a explodat pe scena politică în 2020, devenind, în 2024, al doilea dintre cele mai mari partide din parlament. Nici Simion, nici AUR nu pledează pentru ieșirea din UE sau NATO, deoarece România profită din plin de pe urma ambelor, dar insistă pentru o voce mai puternică în cadrul acestora - un apel care face ecou obsesiei pe care o avea Ceaușescu pentru interesele naționale".
Simion este privit drept un lider care are multe în comun cu premierul maghiar, Viktor Orban, sau cu cel slovac, Robert Fico. Însă declarațiile referitoare la Rusia și Putin, pe care le-a tot făcut Simion în ultima vreme, îi contrariază pe cei de la Foreign Affairs, care susțin că „este o relație ambivalentă. Rusia nu este, în mod firesc, un fan al unirii Moldovei cu România, deoarece Moscova consideră că Moldova se află clar 'pe orbita sa'. În plus, Rusia are trupe de 'menținere a păcii' în estul Moldovei, în statul separatist Transnistria."
Un raport făcut în această lună de către Institutul pentru Studiul Războiului afirmă că „declarațiile lui Simion cu privire la integritatea teritorială a Ucrainei și a Moldovei reflectă afirmațiile Kremlinului potrivit cărora părți din Ucraina aparțin altor state vecine și că fostele teritorii ale Imperiului Rus și ale Uniunii Sovietice fac parte de drept din Rusia de astăzi”.
Astfel s-ar explica și poziționarea ambivalentă a lui Simion cu privire la această situație.
Printre altele, sursa citată amintește și de implicarea Rusiei în alegerile din noiembrie, care au fost apoi anulate și aduce în discuție persoana lui Călin Georgescu.
Totodată, procentul mare cu care a câștigat Simion primul tur, din 4 mai 2025, este privit drept o nouă ingerință a Rusiei: „Așa cum, cel mai probabil, Rusia a intervenit pentru a-l ajuta pe colegul lui Simion, Călin Georgescu, să câștige un prim tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut - victoria acestuia a fost anulată din motive de netransparență și raportare frauduloasă - tot așa, experții văd amprenta Rusiei asupra votului din 4 mai."
În acest context, Foreign Affairs aduce aminte că Simion este o versiune mai blândă a lui Georgescu, dacă avem în vedere afirmațiile legate de admirația pentru Putin sau apologia făcută legionarilor.
Toate aceste fenomene care se întâmplă în ultimele luni în România își au explicația în faptul că românii chiar s-au săturat de actuala elită politică. Așa au apărut „furia și deziluzia" în rândul electoratului.
Financial Times: „România a deviat îngrozitor de la acest curs"
Și Financial Times face o radiografie a situației socio-politice actuale din România, cu titlul „Cum să nu lupți împotriva populismului: o lecție din România. Adevărații vinovați pentru ascensiunea dreptei sunt partidele autosuficiente care au guvernat de la revoluția din 1989".
Publicația amintește de primul partid ultranaționalist apărut după revoluția din 1989, PRM (Partidul România Mare) și revista aferentă a acelor vremuri. Din cauza poziționărilor extremiste, partidul nu a reușit să ajungă unde și-a propus: „În tot acest timp, România a intrat - deși cu greu - în mainstream. La începutul anilor 2000, a aderat la Uniunea Europeană și la NATO, un triumf după perioada grea din timpul comunismului."
După aceste reușite, România a deviat „îngrozitor” de la acest curs, după cum precizează sursa citată. Așa a apărut și George Simion, pe care publicația în vede favorit la câștigarea alegerilor prezidențiale, dacă ne raportăm la cifrele din primul tur.
Situația în care a ajuns România este dată ca exemplu negativ pentru celelalte țări din această zonă a Europei: „Indiferent de rezultat, numeroasele țări din UE care se luptă să facă față populismului trebuie să învețe de la România: este un studiu de caz despre cum să nu răspunzi. Dacă Simion, un fost ultras din fotbal, va triumfa, aceasta va marca cea mai mare răsturnare de situație din România de după 1989. Investitorii sunt îngroziți. La fel și oficialii NATO și UE, care se tem că România ar putea fi pe cale să se alăture Ungariei, ca membru rebel al Uniunii Europene. Nimeni nu ar trebui să fie surprins."
Și publicația Financial Times face referire la rezultatele alegerilor: „Pare clar că Moscova a pus la cale o campanie cibernetică pentru a amplifica mesajul dreptei. Crearea de probleme electorale prin intermediul boților este o cale obișnuită pentru Kremlin. Și minunat de ieftină. Apoi, există vechile rețele comuniste despre care se spune că au finanțat Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a lui Simion."
Vina este identificată rapid. Și de această dată, ea aparține partidelor cu ștate vechi, „care au alternat la putere în mod confortabil și corupt timp de 35 de ani."
Financial Times dă apoi exemplul suprem al corupției, prin cazul Colectiv, care „poate fi nominalizat la Premiile Oscar pentru corupția din serviciile de sănătate", dar „o nouă generație de jurnaliști și procurori au scos la iveală scandal după scandal, în special în mandatele social-democraților. Întâmplător, guvernul de coaliție actual este probabil cel mai curat din istoria României, dar a venit prea târziu pentru a atenua nemulțumirea populației".
De toate aceste nemulțumiri a profitat AUR și George Simion. În timpul pandemiei de COVID-19, „el și-a construit o imagine de anti-vaccinist."
Însă valul era mic la acel moment, iar amploarea care avea să urmeze a fost minimizată. „Când establishmentul centrist a înțeles în sfârșit amploarea amenințării, a reacționat brutal, anulând primul tur al alegerilor de anul trecut, când a câștigat un alt ultranaționalist, Călin Georgescu, invocând interferențe rusești. Ulterior, Curtea Constituțională i-a interzis acestuia să participe la reluarea alegerilor, pe baza unor dovezi slabe."
Ajunsă în această situație, România se vede acum pusă într-o postură ingrată. În plus, este amintită și poziționarea administrației Trump, care a acuzat lipsa de dovezi solide pentru anularea alegerilor din 2024: „Pentru activiștii Maga din SUA și nu numai, o victorie a lui Simion ar fi un alt cui binevenit în sicriul UE. (...) Kremlinul trebuie să fie încântat".
