Odată cu prezența la Cupa Mondială de Rugby 2023, România bifează un mic record. Nouă din zece participări la turneele finale.
90 de ani au trecut de când William Webb Ellis, elev la colegiul din orășelul englezesc Rugby a luat mingea de fotbal la subsuoară și a alergat cu ea până-n poarta adversă și momentul în care mai mulți studenți au adus acest sport în țara noastră. Au venit din Anglia și Franța cu o "ciudată alcătuire de piele, umflată pe dinăuntru cu o bășică de porc, gogonată și săltăreață", amintește rugbyromania.ro
Din aceeași sursă aflăm și despre locul în care s-au jucat primele partide: vizavi de statuia lui Mihai Viteazul, peste drum de Universitatea București.
Fondată la 1 decembrie 1912, Federația Societăților de Sport din România consemnează apariția rugby-ului în anul imediat următor, 1913.
TCR și Sporting Club au jucat, pe 8 septembrie, prima partidă oficială de rugby în România.
În 1914, apare Comisia de Fotbal-Rugby, devenită, în 1931, Federația Română de Rugby. Iar din 1915 datează și primul regulament al acestui sport. Patru ani mai târziu, România reușește totuși performanța de a se prezenta cu o echipă națională la Jocurile Interaliate de la Paris - unde am pierdut în fața Statelor Unite (0-21) și Franței (5-48).
Aceleași echipe au învins România și la Olimpiada din 1924, desfășurată tot la Paris.
Perioada de glorie: anii '50-'80
Consolidarea rădăcinilor rugby-ului românesc a avut loc undeva după deceniul cinci și a atins vârful la final de deceniu opt al secolului trecut. 12.000 de jucători activau, pe atunci, în țara noastră, legitimați la 110 cluburi.
În 1960, România a învins pentru prima oară Franța. În 1979 și 1980, țara noastră a obținut alte rezultate mari în acest sport. A fost aproape să răpună Țara Galilor, la Cardiff (12-13), a bătut net Franța, la București (15-0) și a făcut 13-13 cu Irlanda.
În 1983 avea să vină una dintre cele mai mari victorii din istoria acestui sport în România: 24-6 cu Țara Galilor, în Capitală.
Am bătut și Scoția, un an mai târziu, iar în 1988 "stejarii" au reușit ceea ce părea imposibil: să doboare o echipă participantă la Turneul celor 5 națiuni (actualul Turneu al celor 6 națiuni, după acceptarea Italiei în competiției): a fost 15-9 la Cardiff, cu "clientul de casă", Țara Galilor.
În 1987, la primul Mondial de Rugby, găzduit de Australia și Noua Zeelandă, România a avut statut de invitată. A participat în grupa D, alături de Franța, Scoția și Zimbabwe. Singura victorie avea să vină în fața reprezentativei statului african, 21-20.
0-134 cu Anglia, dar prezenți la nouă din zece Mondiale
Așa cum notează și rugbyromania.ro, anii '90 au adus un nedorit declin al acestui sport în țara noastră. Finanțările s-au subțiat, pe fondul situației politice și economice cu totul lipsite de claritate. Căpitanul "stejarilor", Florică Murariu, jucător cu peste 70 de selecții, dar și ofițer al Armatei, a murit la Revoluție. Nu a fost singurul sportiv legitimat căzut la datorie, în 1989.
Răducu Durbac, tot de la CSA Steaua, cu peste 30 de meciuri la națională, dar și alți patru jucători cu vârste între 19 și 21 de ani - Petre Astafei, Florin Butiri și Bogdan Stan, de la Rapid, respectiv Cristian Toporan, de la Energia - au pierit în aceleași împrejurări.
În ciuda problemelor stringente, am mai învins o dată Franța: 12-6, în deplasare, la Auch, în 1990. Am bătut și Scoția cu 18-12, iar în 1991 am punctat cu Fiji, chiar la Cupa Mondială: 17-15.
Notabilă este și victoria în fața Statelor Unite, la turneul final din 1999: 27-25. Dar, mai ales, cea din 2004 în fața Italiei, participantă acum la Turneul celor 6 Națiuni. A fost 25-24 pentru ai noștri, în ceea ce a rămas ultimul rezultat pozitiv în fața unei echipe atât de mari, din istoria rugby-ului românesc.
În anul 2000, "stejarii" s-au impus în prima Cupa Europeană a Națiunilor/Campionatul European al Națiunilor, cu patru victorii din patru meciuri. În mod surprinzător, un an mai târziu, ai noștri au pierdut cu Georgia, la București, ratând, astfel, trofeul competiției europene.
Un meci test în fața Angliei avea să aducă nori negri asupra viitorului acestui sport în țara noastră. A fost 0-134, în condițiile în care cei mai buni jucători români nu s-au putut prezenta la meci. Echipele lor au refuzat să le plătească salariile în timpul șederii în Regat.
Totuți, odată cu participarea la Cupa Mondială de Rugby 2023, țara noastră bifează nouă din cele zece turnee finale desfășurate până în prezent. Puteam scrie istorie, de-a dreptul, dar în 2019, "stejarii" au fost descalificați pentru folosirea unui jucător ineligibil, din Tonga.
Spania, care a mers în locul nostru, a comis aceeași eroare, în 2022. Ibericii au folosit un jucător sud-african, căruia i-au falsificat actele. Au fost amendați, penalizați cu 5 puncte, iar România, necalificată în urma rezultatelor din grupă, și-a făcut bagajele pentru turneul final din Franța.
Ai noștri sunt într-o grupă mult peste potențialul actual al echipei și cu toate șansele să dea campioana mondială. Irlanda și Africa de Sud, locul 1 și 2 în clasamentul coeficiențiolor, sunt mari favorite la trofeu. Scoția, locul 5 în lume, vine din altă ligă, iar Tonga, în fața căreia, onest, există speranțe măcar pentru un joc solid este cu 4 poziții peste noi, în clasamentul mondial.
