Refugiații palestinieni din Fâșia Gaza se luptă și ei cu canicula. În așteptarea păcii și a reconstrucției promise de președintele american, palestinienii se chinuie să reziste în corturile improvizate transformate în cuptoare sufocante. Famiile refugiate nu pot dormi noaptea și nu găsesc nici măcar destulă apă să se răcorească.
Căldura extremă amplifică riscul de deshidratare și îmbolnăvire în taberele din Gaza
Ridicate din foi de plastic și nailon, adăposturile improvizate rețin căldura pe timpul zilei și oferă puțină ventilație, forțând multe familii să petreacă ore întregi afară. Fețele le strălucesc de transpirație, iar unii flutură bucăți de carton într-o încercare zadarnică de a agita aerul sufocant.
Aida Abu Hadeesha, refugiată din Rafah: „Vremea este insuportabil de caldă. Nu putem sta în corturi. Cortul nostru este făcut din nailon și este rupt, iar situația noastră este gravă. Încerc să-mi răcoresc copiii cu bucăți de carton pe post de evantaie și cu apă. În fiecare zi, copiii mei și cu mine ne adunăm în jurul unei găleți cu apă și îi stropesc cu ea”.
Oamenii nu pot dormi noaptea, chiar dacă se mai răcorește puțin. Aerul rămâne plin de țânțari și muște, iar din canalizare ies gândacii de bucătărie. Căldura extremă agravează o criză umanitară majoră. Taberele supraaglomerate au acces limitat la apă curată, electricitate și salubritate.
Abeer Joudeh, femeie venită din Rafah: „Căldura e îngrozitoare. Copiii stau toată ziua în recipientul cu apă ca să se răcorească. După cum vezi, nu ne permitem ventilatoare sau altceva. Condițiile sunt foarte dificile. Dacă nu ar fi fost apa, nu am avea nimic, și adesea nici măcar nu o găsim”.
Agențiile de ajutor, inclusiv Consiliul Norvegian pentru Refugiați, avertizează că situația precară crește riscul de deshidratare, boli legate de căldură și răspândirea infecțiilor cutanate. Doi ani de război au lăsat mare parte din Gaza în ruine, cu case, școli și infrastructură publică distruse.
Sabreen Hilal, refugiată din Rafah: „Corturile sunt arse de soare, pânza e subțire. Suntem în această situație de trei ani. Corturile sunt inutile atât iarna, cât și vara. Vara, nimic nu este suportabil, ca să nu mai vorbim de aprinderea focului (pentru gătit) și de viața dificilă pe care o trăim. Nu avem combustibil sau ventilatoare, și nici măcar nu am baterii pentru lanternă. Așa că eu și copiii mei stăm aici și le spăl fețele de două sau trei ori, să-i răcoresc”.
