Astăzi, 23 martie, la miezul nopții, ultimatumul de 48 de ore publicat pe Truth Social de președintele SUA Donald Trump prin care cere Iranului să deschidă de urgență Strâmtoarea Ormuz pentru traficul navelor petroliere va expira. Teheranului i se spune că dacă nu va face acest lucru, atunci instalațiile sale energetice vor fi ținta unui atac devastator. Gărzile Revoluționare și politicienii iranieni au reacționat deja spunând că vor riposta cu aceeași măsură. IRGC a publicat chiar, prin intermediul agențiilor de presă pe care regimul le controlează, o listă cu obiective pe care Iranul le consideră legitime în urma unui eventual atac americano-israelian.
Dar...surpriză! Președintele Donald Trump a revenit astăzi și a pus tot pe rețeaua sus menționată un alt mesaj prin care a anunțat că în ultimele două zile, Statele Unite și Iran au avut discuții productive privind o completă și totală rezolvare a ostilităților din Orientul Mijlociu. Așa că atacul militar asupra Iran-ului a fost amânat cu 5 zile. Președintele Donald Trump le-a spus jurnaliștilor, în Florida, că ambele părți doresc să ajungă la un deal pentru a încheia războiul.
Totuși, Teheran-ul susține că aceste discuții nu au existat deloc și că, din punctul de vedere al Iran-ului, condițiile pentru încheierea războiului au rămas aceleași. Printre ele figurează inclusiv solicitarea iranienilor de a primi compensații pentru distrugerile suferite în urma campaniei militare, dar și schimbarea legislației privind accesul în strâmtoarea Ormuz, lucru care ar presupune cel mai probabil ca Iran-ul să stabilească o taxă pentru navele care trec pe acolo. Rămâne de văzut cum anume se va rezolva această chestiune, important este că ușa negocierilor a fost deschisă de Washington. Un atac masiv asupra instalațiilor energetice iraniene ar fi declanșat un dezastru în Golf, dar și în restul lumii ce se confruntă acum cu o criză energetică fără precedent.
Schimbări tactice în Golf
După un summit regional organizat săptămâna trecută la Riad, de Arabia Saudită, se pare că punctele de vedere ale statelor arabe nu s-au aliniat. Duminică, 22 martie, consilierul diplomatic al președintelui UAE, Anwar Gargash, a scris pe plarforma X mesaje care arată că Emiratele consideră Iranul un agresor brutal pentru că a lansat mii de rachete împotriva unor ținte aflate pe teritoriul statelor din Golf. Subliniind seriozitatea acuzațiilor, chiar ministrul de Externe al UAE, Abdullah bin Zayed (fratele președintelui Mohammed bin Zayed), a scris tot pe X: ”Noi nu vom fi niciodată șantajați de teroriști”, referindu-se la Iran și la campania sa militară. Remarca a venit ca un comentariu la postarea unui fost ambasador francez în Statele Unite, Gerard Araud, care își exprimase scepticismul cu privire la o eventuală aliniere a UAE cu SUA și Israel.
UAE fățiș și Arabia Saudită mai volat au întors deja armele. Dacă UAE se exprimă atât de dur și deschis, Arabia Saudită preferă acțiunea și oferă acces extins Statelor Unite la facilitățile sale militare. Riad-ul a autorizat deschiderea bazei aeriene King Fahd pentru forțele americane, după ce baza Prince Sultan, deja pusă la dispoziție pentru acțiuni defensive, a devenit țintă a rachetelor iraniene. De ce se întâmplă toate aceste schimbări de direcție, aflați din podcast-ul nostru.
Restul statelor din Golf, dar și cancelariile europene, au făcut permanent apel la calmarea situației de ambele părți și cer Iranului să oprească imediat atacurile asupra vecinilor săi. Până și Autoritatea Palestininană condamnă acțiunile Teheranului, chiar sâmbătă, 21 martie, ministrul palestinian de Interne, Ziyad Hab al-Reeh, a vorbit la telefon cu omologul său saudit, prințul Abdulaziz bin Saud bin Nayef și a condamnat ofensiva iraniană din Golf, mesaj preluat de Al Arabiya.
Ministrul de Externe iranian, Sayed Abbas Araghchi, a scris în weekend pe X un mesaj care putea oferi o portiță de ieșire din acest impas, fără ca Statele Unite să atace și fără ca președintele Donald Trump să își retragă amenințarea. Araghchi spunea că, de fapt, strâmtoarea Ormuz nu e închisă și că navele se tem să treacă din pricina problemelor de securitate din regiune. În plus, asiguratorii, a scris Araghchi, nu vor fi convinși de mai multe amenințări: ”Încercați cu respect”. Iar libertatea de navigație nu poate exista fără libertatea comerțului și invers. Practic, acest mesaj lăsa să se înțeleagă că Ormuz nu e blocată, lucru subliniat și într-un extins comunicat de presă publicat de Ministerul de Externe de la Teheran. Astăzi, după ce situația s-a relaxat, Sayed Araghchi a discutat la telefon cu omologii săi din Turcia și Rusia, Hakan Fidan și Serghei Lavrov. Sigur, este vorba despre îndemnuri la dezescaladare în condițiile în care fereastra pentru diplomație este, totuși, destul de îngustă. Toată lumea încearcă să aducă cele două părți înapoi, la masa de negociere.
Ultimatum-urile sunt un nonsens în lumea diplomatică. În momentul în care cineva emite un astfel de tip de mesaj, persoana respectivă se plasează într-o poziție delicată fiindcă negocierea este dacă nu exclusă, atunci foarte limitată și tot soiul de accidente pot apărea. Președintele Donald Trump, însă, cu politica sa tranzacțională, se pare că favorizează această strategie în forță, este deja o marcă personală. Totuși, în ultimul moment, dezastrul a fost evitat.
Cea mai dură criză energetică
În timp ce jocul vorbelor și traiectoria rachetelor continuă, lumea întreagă se pregătește pentru o criză majoră a energiei. Deja neajunsurile au început să fie vizibile în diverse colțuri ale planetei, lucru care a generat ridicarea sancțiunilor impuse de SUA asupra petrolului rusesc, ba chiar și iranian, aflat pe mare. Rafinăriile din China deja negociază pentru a cumpăra petrol din Iran la prețuri bune. Iar Rusia vinde petrol și câștigă substanțial de seama acestei situații, alimentându-și bugetul de război cu Ucraina.
Șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a spus că această criză este cea mai gravă din istorie, depășind-o chiar și pe cea din 1970. Peste 11 milioane de barili de petrol sunt, practic, pierduți pentru economia mondială în fiecare zi. Birol a estimat, pentru Financial Times, că dacă războiul s-ar încheia în următoarele zile, tot ar dura aproximativ 6 luni până când fluxurile de extracție/producție și transport ar fi reluate. El a recomandat tuturor țărilor implementarea unor măsuri de austeritate energetică, așa cum ar fi reducerea limitelor de viteză, utilizarea mijloacelor de transport în comun și chiar încurajarea lucrului de acasă pentru a diminua consumul.
