Dosarul azilelor ilegale din județul Bihor și-a consumat un nou episod. Instanța a motivat de ce a respins cererea de arestare a lui Viorel Pașca, pe 2 iulie și a deciz în schimb măsura controlului judiciar. Printre ideile vehiculate în motivarea Tribunalului București, se face referire și la faptul că „statul a trimis beneficiarii în centre, neavând alternative reale de protecție.”
Tribunalul amintește inclusiv reacția de susținere a publicului pentru Viorel Pașca.
Instanța menționează și că „persoanelor cazate în casele familiei Pașca li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale”.
De ce a respins instanța reținerea lui Viorel Pașca
* Judecător: Gravitatea acuzațiilor nu justifică automat arestarea preventivă.
* Procurorii nu au demonstrat un risc concret că inculpații ar influența ancheta sau martorii.
* Ancheta a securizat deja principalele probe, iar activitatea reclamată a fost oprită.
* Persoanele vulnerabile primeau hrană, cazare și tratament, chiar dacă în condiții neautorizate și sub standardele legale.
* Alternativa pentru mulți beneficiari nu era un centru autorizat, ci întoarcerea în stradă.
* DIICOT nu a individualizat, în această etapă, cele 210 acte materiale și persoanele vătămate aferente.
* Emoția publică nu poate fi motiv de arestare preventivă, reține instanța invocând jurisprudența CEDO.
* Reacția publică nu este unanimă: dosarul conține și numeroase mesaje de susținere pentru inculpați.
* Controlul judiciar este suficient pentru protejarea anchetei, fără privarea de libertate.
Viorel Pașca, soția lui, cei trei fii și femeia care coordona activitatea la asociație sunt puși sub acuzare pentru crimă organizată.
Decizia Tribunalului București nu este definitivă și poate fi făcut apel la Curtea de Apel București.
Din motivarea instanței: „Judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.
Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare. Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale.
Această concluzie este susținută și de Recomandarea nr. 90/19.06.2025 emisă de Avocatul Poporului, depusă la dosar de apărătorul inculpaților, din care rezultă că, la nivel național, centrele rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități funcționează, în numeroase județe, la capacitate maximă ori se află în proces de restructurare, neexistând locuri disponibile pentru internarea unor noi beneficiari. Totodată, în același document se reține că, în lipsa unor alternative instituționale funcționale, persoane vulnerabile erau direcționate din unitățile spitalicești către Asociația Dumbrava, fiind evidențiată dificultatea sistemului public de a identifica alte soluții de protecție pentru această categorie de persoane.
În același sens prezintă relevanță și declarația inculpatului Pașca Viorel-Teodor dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, acesta susținând că a solicitat în repetate rânduri instituțiilor publice competente să preia beneficiarii aflați în locațiile administrate de el, arătând că, în lipsa unei asemenea preluări, a continuat să îi găzduiască apreciind că alternativa era abandonarea acestora. (...)
Judecătorul de drepturi și libertăți subliniază, în primul rând, că nu poate fi acceptat rolul de exemplaritate al măsurii arestării preventive. În cel de-al doilea rând, în legătură cu un caz care a generat în România a emoție publică extrem de puternică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că este de competența instanțelor naționale să explice motivele în mod concret care lăsarea în libertate a inculpatului ar amenința ordinea publică. (...)
În acest sens, judecătorul de drepturi și libertăți constată că Ministerul Public nu a furnizat argumente pentru care, la acest moment, se impune orientarea către o măsură privativă de libertate iar măsura controlului judiciar nu ar fi suficientă și în prezenta cauză.
Sub acest aspect, judecătorul constată că activitatea descrisă de acuzare a încetat în urma intervenției organelor judiciare, toate locațiile fiind verificate, beneficiarii fiind identificați și relocați, iar principalele mijloace de probă fiind administrate prin efectuarea perchezițiilor domiciliare, ridicarea documentelor, suporturilor informatice, cardurilor bancare și înscrisurilor relevante pentru cauză.”
