Europa se confruntă cu efecte tot mai severe ale schimbărilor climatice. Lunile iunie și iulie au adus temperaturi record, sute de mii de hectare de vegetație au fost mistuite de incendii, iar seceta afectează o mare parte a continentului.
Pentru a înțelege cum se va schimba clima planetei, cercetătorii își îndreaptă atenția și spre Antarctica, una dintre regiunile-cheie ale sistemului climatic global.
De ce devin perioadele de caniculă și secetă tot mai persistente în Europa
1.300 de cercetători din regiunea Antarctică sunt la Oslo, unde, odată la doi ani, pun cap la cap date pentru a încerca să găsească soluții pentru a limita efectele schimbărilor climatice în această regiune a lumii.
Datele Copernicus și World Meteorological Organisation arată că toate regiunile glaciare europene au pierdut masă anul trecut. Cea mai afectată a fost Islanda, unde ghețarii au pierdut în medie 1,55 metri echivalent de apă. Iar 70% dintre râuri au avut debite sub medie, fenomen care se acutizează. Dunărea, Rinul sau Loara înregistrează recorduri de nivel minim anul acesta.
Încălzirea mai rapidă a Arcticii este unul din factorii care influențează vremea din Europa și tinde să favorizeze tiparele fenomenelor meteorologice persistente.
Gary Wilson, președintele Comitetului Științific pentru Cercetarea Antarcticii: „Știm că acesta este un sistem global, iar Antarctica face parte din acel sistem global, dar are niște roluri cu adevărat esențiale. Este unul din factorii care controlează nivelul mării, din cauza volumelor de gheață din Antarctica. Așa că, pe măsură ce gheața se topește, crește nivelul mării, iar asta se resimte pe toate coastele din lume. Dar apoi, pe măsură ce se schimbă temperaturile în Antarctica și circulația curenților în oceane, de exemplu, se schimbă și distribuția căldurii pe planetă”.
2026 este o vară extremă în Europa. Cu recorduri de temperatură și secetă, pe aproape întreg continentul. Cele mai afectate sunt țările din bazinul Dunării și Balcani, dar și părți din Marea Britanie, Germania, Franța, Spania sau Italia. Oamenii de știință vor să vadă dacă putem vorbi despre un tipar.
Timo Vihma, profesor de meteorologie: „Perioadele de vreme caldă și uscată pe timp de vară de lungă durată sunt de obicei legate de blocaje de aer cu presiune ridicată. Astfel, o zonă cu presiune atmosferică ridicată acoperă o suprafață mare și rămâne staționară deasupra respectivei suprafețe. Apoi aceasta face ca traseul cicloanelor să ocolească respectiva zonă de blocaj de aer cu presiune ridicată. Iar suprafața acoperită de blocajul de aer cu presiune ridicată este oarecum protejată de traseul cicloanelor, astfel că sunt puține precipitații, puțină variabilitate a vremii etc. Astfel, apare o întrebare interesantă pentru cercetare: dacă este tot mai frecventă persistența vremii (extreme) sau dacă sunt tot mai frecvente evenimentele persistente. Și există semne că a crescut persistența”.
Profesorul Timo Vihma crede că, deși ne putem aștepta ca vremea din Europa să continue să se încălzească în următoarele decenii, asta nu înseamnă că fiecare vară va fi la fel de dificilă ca vara aceasta.
