La fiecare două ore, un copil este abuzat sexual în România. Însă doar unul din zece agresori este trimis în judecată. Principalul motiv: lipsa de implicare a statului, în special a sistemului judiciar, în a instrumenta astfel de dosare.
Totuși, lucrurile au început să se schimbe treptat prin implicarea societății civile și a câtorva procurori dedicați. Cea mai importantă schimbare: amenajarea unor camere speciale și implementarea unor proceduri adaptate de audiere a copiilor abuzați, astfel încât să fie creat un mediu cât mai prietenos, care să nu le producă noi traume.
”Am văzut cum fetițe care trecuseră prin abuz sexual din partea unui medic, în cabinetul său, cu părinții pe hol, au trebuit să aștepte pe holul instanței foarte multe ore pe genunchii părinților, ca să fie audiate în sala de judecată cu agresorul de față și lucrul acesta mi-a generat o nouă perspectivă”, a declarat Mihaela Chiper, președinta Asociației VIS.
Așa au apărut opt Locuri de bine, camere dedicate audierii minorilor, după un protocol adaptat vârstei. Audierea este condusă de către un specialist intervievator, într-un spațiu amenajat cu elemente și materiale care să îi ajute să își spună povestea cu un risc cât mai mic de retraumatizare, după standarde europene. Finanțarea a venit de la Asociația Zi de bine a Melaniei Medelanu.
De curând, Mihaela a inaugurat, în Săftica, primul centru integrat pentru sprijinirea investigării violenței împotriva copiilor din România.
Cum arată audierea într-o astfel de cameră?
Camera în care sunt ascultați copiii care trec prin situații de violență este decorată în culori pastelate. În aceasta, ar trebui să stea doar un procuror în fața copilului victimă.
”Practic, copilul nu va mai avea niciun fel de interacțiune cu mediul sordid al unei secții de poliție, astfel încât putem să eliminăm pe deplin riscul retraumatizării acestuia. Mai mult decât atât, toate procedeele probatorii care trebuie realizate cu copilul se pot face într-un timp foarte foarte scurt, în cursul aceleiași zile, astfel încât interacțiunea copilului cu mediul judiciar, care evident îi provoacă un stres, să fie minimă”, a declarat Marian Trușcă, procuror.
”În această încăpere copiii sunt lăsați să se exprime. Nimeni nu va invada nevoia lor de protecție personală pentru că însăși mărturisirea aceasta pe care sistemul de justiție o așteaptă din partea unui copil pentru a-l proteja, înseamnă un parcurs interior dificil. Înseamnă să depășești niște limite personale, înseamnă să reamintești ceva ce-ți afectează supraviețuirea, înseamnă să ai încredere în cineva, un alt adult din fața ta. Pentru că cele mai multe dintre aceste abuzuri sunt comise de adulți, sunt comise de adulții de încredere, de membrii familiei – peste 65% dintre ele”, a mai spus Mihaela Chiper, președinta Asociației VIS.
Cum afectează soluțiile greșite viețile copiilor?
”Din păcate, în practică, lucrul ăsta nu se întâmplă foarte frecvent, copilul este audiat într-o manieră clasică, într-o manieră obișnuită, fără a fi folosite instrumente științifice, ceea ce conduce la foarte multe soluții de clasare a sesizărilor de abuz sexual – soluțiile de clasare nu sunt simple soluții, ele au niște consecințe care nu se pot observa cu ochiul liber și care sunt dintre cele mai grave. În primul rând, există riscul ca o soluție greșită de clasare să conducă la întoarcerea copilului în mediul în care a fost agresat, la decredibilizarea copilului și, evident, la retraumatizarea lui și la expunerea în continuare la abuz sexual pentru că o soluție de clasare presupune că agresorul rămâne în continuare în libertate și cu posibilitatea de a comite fără probleme astfel de abuzuri”, a completat procurorul Marian Trușcă.
Potrivit magistratului, sub 15% dintre dosarele cu minori abuzați sexual sunt trimise în judecată. Restul sunt clasate.
