Seceta duce la măsuri de criză. Debitul Dunării continuă să scadă, ceea ce face ca răcirea reactoarelor nucleare de la Cernavodă să nu se mai poată face. Astfel, unul dintre ele a fost oprit și specialiștii spun că urmează și celălalt în scurt timp.
Guvernul a luat măsuri, printre care și devierea unei porțiuni a cursului, printr-o explozie controlată, numai că această variantă este una care ajută pe termen foarte scurt, adică în jur de câteva zile. La fel și scufundarea celor șase barje încărcate cu piatră, operațiune care a fost amânată din cauza curenților de apă periculoși.
Ilie Bolojan: „O combinație de decizii greșite, schimbări de miniștri, de incompetență și rea voință”
În această situație, Ilie Bolojan a făcut apel ca marii consumatori de energie să facă economie pe timpul serii, dacă se poate. Rezultatul este palpabil, după cum susține premierul, însă chiar și în această situație, energia economisită este puțină și totul e valabil doar temporar.
„Vorbim de 200-300 MW comparativ cu ceea ce se consumă într-o zi normală în anii trecuți. Adică față de 7.700 - 8.000 de MW, acum avem 7.300 - 7.500, ceea ce este foarte important.
Ca efect al scăderii debitului Dunării, atât centrala maghiară de la Paks, cât și noi ne-am întrerupt o parte din grupuri. Maghiarii au oprit 3 din 4 grupuri, iar noi am oprit unul din două.
Astăzi avem un nivel al Dunării din zona de unde se trage apa pentru răcire care ne asigură o funcționare de 4-5 zile dacă debitele vor scădea cu 1, 2, 3 centimetri pe zi. (...) În condițiile în care știți că s-a închis deja primul reactor, e pe punctul de a-l închide și pe al doilea, ținând cont că debitul Dunării a ajuns la un minim istoric”, a spus Ilie Bolojan, la RFI.
Foarte multă lume se întreabă de ce a ajuns România în această situație, mai ales că putem compara ceea ce se întâmplă la noi cu măsurile din alte țări, care au compensat prin metode alternative de a produce energie. În cazul României, e vorba de capacități de stocare. Astfel, cine e vinovat?
Ilie Bolojan: „Din păcate, suntem în situația în care, pe fondul unor ani în care nu am făcut ce trebuie în domeniul energetic, ne vine o notă de plată pentru decizii care nu au fost luate sau pentru decizii greșite. Acum câteva luni, chiar și anul trecut, discutam că, în energie, ar fi trebuit să avem investiții mult mai mari, criticam marile companii de stat că nu-și fac investițiile, deși au buget de investiții, că execută doar o treime din ele. Discutam de blocajul pe care l-am avut și l-am limitat prin reglementări la rețelele noastre electrice. În loc să încurajăm producția de energie, combinată cu stocarea, nu am făcut acest lucru.
Toate aceste lucruri și fără o strategie care să fie urmărită ani de zile ne-au adus în situația în care să să fie dezechilibre importante în piața de energie. Nu neapărat un deficit de electricitate, ci dezechilibre. Avem producție foarte mare la prânz, de care nu avem nevoie și pe care o exportăm și avem un deficit seara, pe care l-am fi putut compensa relativ ușor dacă am fi avut o capacitate de stocare.
Cred că este o combinație de mai mulți factori. Ne-am angajat că înlocuim o producție pe cărbune, care este ineficientă în actualul sistem, cu o producție pe gaz. Am avut 5 ani la dispoziție. Nu am înlocuit centrala de la Craiova, nu am înlocuit centralele din Valea Jiului.
De ce? Am făcut proiecte supradimensionate, proiecte care, odată scoase la licitație, nu au avut ofertanți, atât ca urmare a proiectării eronate, care nu s-a bazat pe consumuri, dar și ca urmare a evaluării unor prețuri care nu au corespuns realității.
Am avut proiecte care nu au susținut stocarea, dacă ani de zile finanțezi doar fotovoltaic și eolian. În piața speculativă primeai stimuli să finanțezi aceste direcții, fără să pui condiții de stocare. Ai o producție la prânz pe care nu ai unde să o stochezi, pe care nu ai cum să o valorifici sau o exporți la prețuri foarte mici, în timp ce, seara, ai deficit și imporți la prețuri mult mai mari.
Deci a fost o combinație de decizii greșite, schimbări de miniștri, de incompetență, poate uneori și de rea voință. Eu, ca premier, în acest an în care am fost în funcție, nu pot să fug de lucrurile care nu au fost cele mai reușite. Deci fiecare ministru, director de companie are o răspundere direct proporțională.”
