Un tribunal sirian l-a condamnat la moarte, în lipsă, pe fostul lider Bashar al-Assad pentru crime împotriva umanității și crime de război comise în timpul conflictului care a devastat Siria timp de 14 ani și a provocat aproximativ o jumătate de milion de morți. Aceeași sentință a fost pronunțată în cazul fratelui său, Maher al-Assad, în timp ce vărul lor, Atef Najib, aflat în custodia autorităților siriene, a participat la proces, potrivit Euronews.com.
A patra instanță penală din Damasc l-a găsit marți vinovat pe Bashar al-Assad de ordonarea uciderii civililor, inclusiv a copiilor, precum și de tortură și detenție ilegală.
Judecătorul a declarat că mărturiile prezentate în instanță au confirmat că al-Assad era autoritatea supremă din spatele crimelor și că a folosit instituțiile statului sirian pentru comiterea acestora.
Fratele și vărul lui Bashar al-Assad, condamnați la moarte
În același dosar au fost condamnați la moarte fratele mai mic al fostului lider sirian, Maher al-Assad, tot în lipsă, și vărul lor matern, Atef Najib.
Najib a fost găsit vinovat pentru rolul său în conducerea represiunii din provincia Daraa, din sudul Siriei, care a dus la revoltă și, ulterior, la izbucnirea războiului civil.
În mijlocul unor măsuri stricte de securitate, Atef Najib a asistat la pronunțarea sentinței dintr-o cușcă, îmbrăcat în uniformă de deținut.
El a fost condamnat pentru infracțiuni care includ crimă, „uciderea intenționată a copiilor sub 15 ani” și „tortură care a dus la moarte”.
„Hotărârea pe care am văzut-o astăzi privind frații al-Assad și vărul lor, Atef Najib, marchează un nou capitol în peisajul responsabilității Siriei post-regim”, a declarat pentru Euronews Caroline Rose, directoare în cadrul Soufan Center.
Potrivit acesteia, în practică, sentința poate fi aplicată în prezent doar în cazul lui Najib.
„Realist vorbind, condamnarea se va aplica doar lui Najib, care se află în custodia siriană, în timp ce Bashar și Maher rămân în Rusia și probabil nu vor fi predați de Moscova”, a explicat Caroline Rose.
De ce pedeapsa cu moartea ar putea crea probleme Siriei
Caroline Rose atrage atenția că decizia instanței din Damasc de a pronunța pedepse capitale este una importantă și din perspectiva relațiilor Siriei cu organizațiile și partenerii internaționali.
„Este o decizie care urmărește să satisfacă milioanele de sirieni care doresc să obțină răspundere și dreptate după crimele de război comise de regim, dorind să încheie situația”, a declarat Rose.
În același timp, pedeapsa cu moartea poate avea consecințe asupra cooperării judiciare internaționale.
„Totuși, este și o decizie care va restricționa automat capacitatea Siriei de a primi informații de la actori externi precum UE și ONU, care au prevederi stricte privind drepturile omului și pedeapsa cu moartea”, a explicat aceasta.
Ani de atrocități documentate în timpul regimului al-Assad
Atrocitățile documentate de-a lungul celor 14 ani de conflict includ utilizarea armelor chimice. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este atacul cu sarin asupra suburbiei Ghouta din Damasc, în august 2013, în urma căruia au murit aproximativ 1.400 de persoane, potrivit rapoartelor serviciilor de informații americane.
Utilizarea sarinului a fost confirmată de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice.
Regimul a lansat, de asemenea, peste 80.000 de bombe-butoi asupra zonelor civile, potrivit Rețelei Siriene pentru Drepturile Omului.
Unele dintre cele mai ample dovezi privind crimele comise în centrele de detenție siriene provin din așa-numitele „fotografii ale lui Caesar”.
Este vorba despre aproximativ 55.000 de imagini care documentează cazurile a circa 11.000 de deținuți care au murit în urma torturii, înfometării sau execuțiilor în unități ale guvernului sirian. Imaginile au fost scoase din țară de un fotograf al poliției militare cunoscut sub numele de cod Caesar.
Amnesty International a documentat, la rândul său, spânzurări sistematice în masă la închisoarea militară Saydnaya, de lângă Damasc, pe care organizația a descris-o drept un „abator uman”.
Sprijinul oferit de Rusia regimului al-Assad
Bashar și Maher al-Assad au fugit în Rusia după ce luptătorii opoziției, conduși de actualul președinte Ahmed al-Sharaa, au intrat în Damasc în decembrie 2024, punând capăt regimului.
Kremlinul a susținut regimul al-Assad în timpul războiului, oferindu-i sprijin diplomatic și militar între septembrie 2015 și decembrie 2024.
Forțele Aeriene Ruse au efectuat zeci de mii de atacuri aeriene. Organizațiile de monitorizare estimează că între aproximativ 14.000 și 24.000 de civili au murit în incidente atribuite în mod credibil acestor operațiuni în perioada respectivă.
Amnesty International a documentat șase atacuri din primele luni ale campaniei militare ruse care au provocat moartea a cel puțin 200 de civili în zone în apropierea cărora nu fuseseră identificate ținte militare. Organizația a apreciat că atacurile ar fi putut constitui crime de război.
New York Times a documentat, de asemenea, atacuri aeriene rusești asupra a patru spitale într-un interval de 12 ore, în mai 2019. Physicians for Human Rights a înregistrat 244 de atacuri asupra unităților medicale efectuate de regim și de forțele ruse pe parcursul războiului.
Grupul de mercenari Wagner a participat, la rândul său, la luptele de partea lui al-Assad, sub supravegherea serviciului rus de informații militare GRU.
Iranul și Hezbollah, aliați-cheie ai regimului
Bashar al-Assad a cooperat îndeaproape și cu Iranul și a fost considerat un aliat-cheie în așa-numita „Axă a Rezistenței” a Teheranului, rețea din care fac parte și Hezbollah în Liban, Hamas în Gaza, rebelii houthi din Yemen și miliții din Irak.
Deși Teheranul a negat că forțele sale ar fi participat la război, se estimează că Iranul a cheltuit aproximativ 30 de miliarde de dolari pentru susținerea regimului al-Assad și a desfășurat câteva mii de membri ai Forței Quds din cadrul Gardienilor Revoluției pentru planificarea și conducerea campaniilor militare.
Printre acestea s-a numărat bătălia din 2016 pentru recucerirea Alepului, coordonată direct cu Forțele Aeriene Ruse.
Hezbollahul libanez a desfășurat până la 8.000 de luptători în Siria în perioada de vârf a implicării sale, devenind una dintre forțele terestre importante pentru regimul al-Assad.
Iranul a recrutat, de asemenea, luptători din Irak, Afganistan și Pakistan, care au fost integrați în unități sub pavilion sirian pentru a le ascunde originea.
După căderea regimului, noile autorități siriene au descoperit o rețea de tuneluri în jurul orașului Al-Qusayr, în provincia Homs, care lega teritoriul sirian de Liban. Damascul a susținut că Hezbollah a utilizat rețeaua pentru contrabanda cu arme în timpul războiului.
Liderul Hezbollah, Naim Qassem, a recunoscut public pierderea liniei de aprovizionare la câteva săptămâni după înlăturarea lui al-Assad.
Maher al-Assad și comerțul cu captagon
Maher al-Assad a comandat Divizia a Patra Blindată de elită a armatei siriene, despre care anchetatorii și guvernele occidentale afirmă că a reprezentat coloana vertebrală a producției și comerțului ilicit cu droguri susținute de stat.
Regimul a obținut venituri importante din producția de captagon, un stimulent ieftin și puternic adictiv, de tip amfetamină, care a ajuns pe piețele din Orientul Mijlociu pe parcursul războiului.
Mai multe guverne, inclusiv cele ale SUA și Marii Britanii, l-au sancționat pe Maher al-Assad și o rețea de asociați pentru presupusul rol în coordonarea producției și exportului de droguri din instalații controlate de regim în Latakia și Munții Qalamoun, în cooperare cu Hezbollah.
Confiscările realizate în Arabia Saudită, Iordania, Italia și alte state au ajuns, în unele operațiuni, la zeci de milioane de tablete.
Analiștii New Lines Institute au estimat că traficul cu captagon din Siria a generat până la 10 miliarde de dolari anual în perioada sa de vârf, iar rețelele din jurul familiei al-Assad ar fi obținut aproximativ 2,4 miliarde de dolari pe an.
După căderea regimului, noile autorități siriene au început să distrugă instalațiile de producție descoperite în fostele baze ale Diviziei a Patra. Experții ONU au raportat însă, la sfârșitul anului 2025, că stocuri semnificative continuau să circule în regiune.
Cine este Atef Najib
Atef Najib, reținut în ianuarie, este unul dintre cei mai înalți foști oficiali ai regimului care au ajuns în fața instanței.
Najib este fost general de brigadă al armatei siriene și a condus filiala de securitate politică din provincia Daraa, în sudul Siriei, în 2011.
El a fost găsit vinovat pentru rolul său în represiunea de la Daraa, evenimente care au contribuit la declanșarea revoltei și, ulterior, a războiului civil.
Bashar al-Assad, vizat și de proceduri judiciare în Europa
Bashar al-Assad și alți înalți oficiali ai fostului regim au fost vizați și de proceduri judiciare în afara Siriei.
În ianuarie 2022, un tribunal german l-a condamnat pe fostul oficial al serviciilor secrete siriene Anwar Raslan pentru crime împotriva umanității. Acesta a fost găsit vinovat pentru supravegherea unor acte de tortură și crimă într-un centru de detenție din Damasc. A fost prima condamnare pronunțată de o instanță pentru crime comise de regimul al-Assad.
În mai 2024, un tribunal din Paris a condamnat în lipsă trei înalți oficiali ai serviciilor secrete siriene la închisoare pe viață pentru torturarea și uciderea unui tată și a fiului său la Damasc, în 2013.
Franța a emis, de asemenea, un mandat de arestare pe numele lui Bashar al-Assad în 2023 pentru atacuri cu arme chimice și un al doilea mandat în 2025 pentru uciderea unui cetățean franco-sirian la Daraa, în 2017.
Curtea Penală Internațională nu l-a pus sub acuzare pe Bashar al-Assad, deoarece Siria nu este parte la Statutul de la Roma, iar Consiliul de Securitate al ONU nu a trimis cazul în fața instanței.
Comisia Internațională Independentă de Anchetă privind Siria a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului a documentat însă ample crime de război și crime împotriva umanității comise de forțele regimului.
