Aliații europeni ai Statelor Unite își exprimă îngrijorarea că echipa de negociatori a Washingtonului, considerată lipsită de experiență în dosarul iranian, ar putea urmări un acord rapid cu Iranul, orientat mai mult spre impact politic decât spre rezolvarea reală a problemelor nucleare și de securitate, potrivit unor diplomați citați de Reuters.
Aceștia avertizează că dorința administrației Trump de a obține un succes diplomatic rapid ar putea duce la un cadru de acord superficial, care ar lăsa nerezolvate chestiuni tehnice esențiale și ar genera noi blocaje pe termen lung.
- UPDATE Iran amenință SUA și Israel cu „înfrângeri usturătoare”. Cum răspunde Trump
- Posibile măsuri de raționalizare, după ce Iran a închis din nou Strâmtoarea Ormuz, avertizează specialiștii români
- Donald Trump vrea să extragă uraniu îmbogățit din Iran: „Vom obține praful nuclear”. Teheranul dezminte și respinge orice acord
„Nu problema este dacă va exista un acord, ci dacă va fi unul prost, care va crea probleme în lanț”, a declarat un diplomat european de rang înalt.
Oficialii europeni susțin că negocierile privind programul nuclear iranian sunt extrem de complexe și au necesitat ani de expertiză tehnică, în contrast cu ideea unui acord rapid, de tip „cadru general”.
Fosta coordonatoare a negocierilor nucleare, Federica Mogherini, a subliniat dificultatea procesului: „A durat 12 ani de muncă intensă. Crede cineva serios că se poate face în 21 de ore?”
Miza: programul nuclear, sancțiunile și echilibrul regional
Discuțiile actuale vizează în principal stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului și posibilitatea reducerii sau relocării acestora sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Printre opțiunile analizate se află „diluarea” materialului în Iran sau transferul unei părți în state terțe precum Turcia sau Franța.
Un punct central rămâne dreptul Iranului de a îmbogăți uraniu, Washingtonul cerând eliminarea completă a acestui proces, în timp ce Teheranul insistă că îl folosește exclusiv în scopuri civile.
În paralel, negocierile includ și tema sancțiunilor economice, Iranul solicitând acces la active înghețate și o eventuală relaxare treptată a restricțiilor.
Diplomații avertizează că o abordare grăbită, bazată pe un acord „schematic”, riscă să ignore detalii critice precum verificarea stocurilor, mecanismele de control și implementarea etapizată a măsurilor.
„O negociere cu Iranul nu este o înțelegere simplă. Fiecare cuvânt contează”, a declarat un fost negociator francez.
Diviziuni între SUA și aliații europeni
Franța, Marea Britanie și Germania, implicate în negocieri încă din anii 2000, susțin că au fost marginalizate în actualul proces. Europa avertizează că lipsa unei coordonări largi internaționale ar putea slăbi șansele unui acord durabil.
În același timp, Iranul cere garanții de securitate și respinge cererile de dezarmare completă în domeniul nuclear sau militar, considerându-și capacitățile un element de descurajare strategică.
Diplomații europeni spun că un acord sustenabil ar necesita verificări stricte, implicarea AIEA și o abordare graduală, capabilă să fie acceptată politic de toate părțile.
„Nu este o tranzacție imobiliară”, a avertizat un diplomat regional. „Este un proces care necesită timp, echilibru și verificare constantă.”
Negocierile continuă, însă diferențele de abordare între Washington, Teheran și capitalele europene ridică semne de întrebare asupra viabilității unui acord rapid și stabil.
