Adăposturile israeliene nu sunt prevăzute să facă față unei lovituri directe a unei „rachete balistice imense, de mărimea unui tir, ci să facă față eventual unui suflu sau unei explozii în apropiere”, a declarat Liviu Lior Lieberman, un român stabilit în Israel, la Euronews România. La șapte zile de la declanșarea conflictului din Orientul Mijlociu, bărbatul a povestit că, pentru oamenii din Israel, alarmele din cauza bombardamentelor au devenit o rutină și știu deja că au la dispoziție doar câteva minute să se îndrepte de urgență spre adăposturi.
„Ești invitat să intri în adăpost, să închizi ermetic ușa și să speri că racheta nu va ateriza chiar în proximitate sau pe adăpost”, a afirmat Liviu Lior Lieberman.
„Unii au adăpost în propria locuință, în cazurile cele mai fericite”
„Rutina noastră este cam aceeași. Sunt alarme. Când este alarmă, este preferabil și suntem susținuți să facem asta pentru propria siguranță, să mergem în adăpostul cel mai apropiat. Unii au adăpost în propria locuință, într-unul dintre dormitoare, în cazurile cele mai fericite, alții în clădire, undeva la subsolul clădirii.
În multe alte cazuri, adăpost public ori o stație subterană a unui metrou. Trebuie să mergi acolo, să ajungi cât mai repede până când racheta este distrusă sau într-un caz mai nefericit aterizează undeva, pentru a fi protejat. Niciodată nu știi dinainte când se va întâmpla asta, de câte ori pe zi, de câte ori pe noapte.
Pur și simplu, ai telefonul deschis. Telefonul te atenționează cu câteva minute înainte să sune alarma pentru a avea timpul necesar”, a povestit bărbatul.
Din momentul lansării din Iran, rachetele ajung în Israel în aproape 11 minute, timp în care oamenii se refugiază în adăposturi
„Cam în momentul lansării, din Iran, în clipa în care s-au depistat lansările de rachete, până aici rachetele balistice fac cam 11 minute. Intră în acțiune și telefonul cu acel preavertisment pentru a fi în apropierea adăpostului, iar când începe alarma însăși și în spațiul public și pe telefon, ești invitat să intri în adăpost și a închide ermetic ușa. Și să speri că racheta nu va ateriza chiar în proximitate sau pe adăpost.
Adăposturile nu sunt prevăzute să facă față unei lovituri directe a unei rachete balistice imense, de mărimea unui tir, ci să facă față eventual unui suflu sau unei explozii în apropiere”, a explicat Liviu Lior Lieberman, la Euronews România.
„Aceste adăposturi sunt bune pentru suflu, nu chiar pentru o lovitură directă”
„Cu siguranță știți despre racheta care a aterizat în orașul Beit Shemesh, chiar pe un adăpost, pe o clădire. Oamenii care se aflau acolo în adăpostul subteran . A făcut ravagii - nouă persoane decedate și foarte mulți răniți. Aceste adăposturi sunt bune pentru suflu, nu chiar pentru o lovitură directă”, a menționat el.
„Războaiele știm cum încep, nu știm cum se termină și când”
„Războaiele știm cum încep, nu știm cum se termină și când. Dar oamenii sunt mulțumiți, chiar dacă situația este de criză și este o frică evidentă de rachete, oamenii sunt mulțumiți cu desfășurarea evenimentelor pentru că aflam de foarte mulți ani de zile sub amenințare directă a Iranului și cu programul lor nuclear și cu rachetele balistice.
Evident că preferăm să se termine odată și pentru totdeauna cu asta, chiar dacă trebuie să suferim câteva săptămâni. Decât să continuăm să fim sub o amenințare care doar există și crește”, a concluzionat el.
