Tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz a devenit, de câteva luni, o loterie, pentru că marinarii își riscă viața dacă decid să treacă. Atacuri cu drone sau chiar cu rachete pot avea loc oricând.
Un român care lucrează pe un petrolier uriaș a povestit, în exclusivitate pentru Euronews, că echipajul este ademenit cu bani grei, chiar în aceste zile, pentru a lua o asemenea decizie. De exemplu, sumele de bani pe care un marinar le poate primi din partea companiei de care aparține nava sunt cuprinse între 5.000 și 10.000 de dolari. Marinarul român, care lucrează ca electrician pe vas, a vorbit sub protecția anonimatului.
„Ce mi se pare ciudat este că această companie e în stare să riște nava ca să treacă prin Ormuz. Dacă e după companie, se trece, dar, ca să se treacă, e nevoie ca tot echipajul să fie de acord. Și nu e”, a spus marinarul.
Între 5.000 și 10.000 de dolari pentru fiecare marinar pentru a trece prin Strâmtoarea Ormuz
Nava pe care se află românul în acest moment se numește Al Ruwais, are 314 metri lungime, 50 de metri lățime, două motoare și este sub pavilion Bahamas. Astfel de nave, care aparțin de Emiratele Arabe Unite, sunt închiriate, de obicei, de diverse companii care le administrează.
Echipajul navei Al Ruwais este format din 34 de persoane: 18 filipinezi, 7 croați, 7 ucraineni și doi români. Cei mai mulți dintre ucrainenii de pe navă sunt din Constanța, acolo unde au ajuns după începutul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.
Acum, nava Al Ruwais se află în derivă, în largul coastelor Pakistanului, după ce a plecat din Dubai. Ar fi trebuit să încarce gaz natural lichefiat (GNL) din Ras Laffan, un hub industrial uriaș din Qatar. Numai că, pentru a ajunge în Ras Laffan, nava trebuie să treacă prin Strâmtoarea Ormuz.
Însă, din moment ce echipajul nu dorește să riște, căpitanul croat preferă să țină petrolierul în derivă ca să nu plătească taxa de ancorare. În plus, stă în derivă și pentru că apa este prea adâncă pentru a coborî ancora.
În situația în care unii marinari nu sunt de acord să-și asume riscul, compania care administrează nava propune, uneori, niște sume de bani echipajului. Numai că, dacă există chiar și trei-patru membri ai echipajului care nu vor, nava nu poate trece. Iar aici intervin și alte probleme, pentru că marinarii spun că sumele de bani nu sunt la fel pentru tot echipajul.
„Sunt alte vapoare care dau suplimente destul de mari la angajați ca să fie de acord. Compania asta, din câte știu, nu dă sau dă destul de puțin. E la alegerea echipajului dacă dorește sau nu. Deci compania nu forțează. La alte nave se dă și 10.000, dar nu toată lumea primește aceeași sumă. Ține foarte mult de funcție și de salariul de bază. Corect este ca toată lumea să primească aceiași bani. Altfel, ar însemna că viața comandantului valorează mai mult decât a wiperului”, a spus marinarul român, care a precizat că așteaptă să plece cu o barcă spre Pakistan, unde se va urca pe altă navă. E posibil ca această decizie să o ia și alți membri ai echipajului.
Marfa care ar urma să fie încărcată pe nava Al Ruwais este LNG (gaz natural lichefiat), iar transportul este de tip „LNG prismatic”, ceea ce înseamnă că rezervoarele se mulează pe forma calei navei, iar gazul este ținut în stare lichidă prin răcirea cu azot la temperaturi de minus 150 de grade Celsius sau chiar minus 162, în unele cazuri. Pentru a reuși așa ceva, există câteva generatoare de azot.
Totodată, acele rezervoare speciale sunt prevăzute cu structuri interne de ranforsare, adică niște pereți despărțitori, cu scopul de a împiedica balansul violent al gazului în timpul furtunilor (fenomenul de sloshing), ceea ce permite umplerea calei la orice nivel.
Spre deosebire de navele cu cupole sferice vizibile la suprafață, rezervoarele prismatice sunt integrate complet în corp, lăsând puntea navei plată și oferind vizibilitate mai bună echipajului. Tancurile sunt realizate din aliaj de aluminiu de înaltă rezistență sau oțel inoxidabil, materiale rezistente la șocurile termice provocate de temperaturile criogenice de -162 °C.
Ce se întâmplă în Strâmtoarea Ormuz
Din cauza blocadei americane și iraniene, Strâmtoarea Ormuz a devenit una dintre cele mai periculoase zone maritime din lume. Traficul naval comercial prin Strâmtoarea Ormuz a scăzut cu peste 90% față de perioada normală de dinaintea războiului. Adică, în loc de o medie de 125-138 de nave mari pe zi, acum au ajuns să treacă doar 5-12 nave.
Însă traversarea implică anumite măsuri. Este vorba despre un fel de „navigație fantomă”. Asta înseamnă că majoritatea navelor care îndrăznesc să traverseze strâmtoarea recurg la măsuri extreme de camuflaj electronic și își opresc transponderele AIS (sistemul de urmărire prin satelit), își sting complet luminile pe timp de noapte și își opresc echipamentele radio, pentru a deveni „invizibile” și a evita țintirea de către forțele iraniene.
În unele cazuri, navele sunt contactate prin radio de Gărzile Revoluționare (IRGC) și sunt amenințate direct cu atacuri dacă nu își schimbă cursul imediat.
În Strâmtoarea Ormuz există două coridoare separate:
- Coridorul Sudic este păzit de SUA și este destinat navelor occidentale sau aliate. Acestea navighează prin apele teritoriale ale Omanului, sub escortă militară strânsă asigurată de forțele navale americane.
- Coridorul Nordic este controlat de Iran, iar Gărzile Revoluționare (IRGC) permit trecerea doar navelor care au coordonare politică prealabilă sau care aparțin unor state considerate neutre sau aliate Iranului, cum ar fi China.
Însă navele care trec riscă în permanență să devină ținte. De exemplu, la începutul lunii octombrie, agenția britanică UKMTO (Operatorul de Trafic Maritim Britanic) a raportat cazuri în care un tanc petrolier și o navă de transport gaze lichefiate (GNL) au fost lovite de proiectile necunoscute, care s-au soldat cu incendii și pene de curent la bord.
Așa se face că stimulentele financiare sunt uneori uriașe pentru echipaje. Din cauza pericolului, companiile maritime oferă prime pentru a convinge marinarii să riște. Căpitanii de petroliere primesc, în această perioadă, salarii de până la 100.000 de dolari pe lună, plus bonusuri de risc de încă 50.000 de dolari, potrivit publicației „United Against Nuclear Iran”. Iar veniturile marinarilor obișnuiți au crescut și ele de 4 până la 6 ori față de perioadele normale.
