Prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif, adesea subestimat și considerat doar un birocrat în umbra descendenței sale de familie, s-a dovedit miercuri arhitectul unui armistițiu de două săptămâni între SUA și Iran, prezentându-se drept singurul interlocutor capabil să dezamorseze un conflict care părea inevitabil.
Cum a fost posibil acordul
Cu câteva ore înainte de anunțarea armistițiului de două săptămâni între Iran și SUA, au apărut câteva semne timide de speranță din partea Pakistanului. O sursă pakistaneză a declarat pentru BBC că negocierile continuau „în ritm susținut”, Pakistanul acționând ca intermediar între Iran și SUA, transmitând mesaje între cele două părți. Țara are o relație istorică cu Iranul și o graniță comună.
Încheierea unui acord era departe de a fi sigură. În cadrul unei intervenții în parlament marți seara, ministrul pakistanez de externe, Ishaq Dar, a declarat: „Până ieri eram foarte optimiști că lucrurile evoluează într-o direcție pozitivă”, înainte ca Israelul să lanseze un atac asupra Iranului luni.
După miezul nopții, în Pakistan, prim-ministrul țării a postat pe X că „eforturile diplomatice…avansează constant, cu fermitate și hotărâre, având potențialul de a duce la rezultate concrete în viitorul apropiat” și i-a cerut președintelui Trump să prelungească termenul limită cu două săptămâni, precum și Iranului să deschidă Strâmtoarea Ormuz pentru aceeași perioadă.
Ambasadorul Iranului în Pakistan, Reza Amiri Moghadam, a postat pe X în jurul orei 03:00, ora locală, că s-a înregistrat „un pas înainte față de etapa critică și delicată”.
Chiar înainte de ora locală 5 dimineața, prim-ministrul Pakistanului a anunțat că s-a convenit asupra unui armistițiu și a invitat cele două părți să se întâlnească la Islamabad vineri, 10 aprilie, pentru a „negocia în continuare un acord definitiv”.
Eternul manager din umbră
În ciuda lungii sale cariere, Shehbaz Sharif, născut în 1951, a trăit întotdeauna în umbra fratelui său mai mare, Nawaz Sharif, de trei ori prim-ministru și o personalitate istorică a țării.
În timp ce Nawaz Sharif domina scena națională cu un leadership carismatic și uneori conflictual, Shehbaz Sharif s-a mulțumit să guverneze Punjabul, unde și-a creat o reputație de administrator neobosit și pragmatic.
Totul s-a schimbat în 2018, după ce Nawaz Sharif a fost împiedicat să candideze și să facă politică în urma unei decizii a Curții Supreme de la Islamabad, care i-a interzis pe viață implicarea în politică, după ce a fost găsit vinovat de corupție și după exilul său autoimpus la Londra. Acest vid de putere l-a catapultat pe Shehbaz Sharif la conducerea Ligii Musulmane din Pakistan (PML-N) și, în cele din urmă, la conducerea guvernului, în 2022.
Cu toate acestea, ascensiunea sa nu a fost lipsită de controverse. Mandatul său actual, care a început în martie 2024, a fost marcat de acuzații de fraudă electorală și proteste ale opoziției.
Supraviețuire și pragmatism
Născut într-o familie de antreprenori din Lahore, Shehbaz Sharif înțelege politica ca pe o chestiune de rezultate și supraviețuire.
A cunoscut exilul după lovitura de stat din 1999 și s-a confruntat cu justiția în țara sa când, în 2020, a fost arestat sub acuzația de spălare de bani, ceea ce a dus la înghețarea a 23 de proprietăți ale familiei.
Cu toate acestea, într-o răsturnare de situație recurentă în politica țării, cazurile s-au 'evaporat' de când a preluat funcția de prim-ministru.
Această abilitate de a naviga prin ape tulburi și de a menține canalele deschise cu generalii, care sunt văzuți ca adevărații conducători ai Pakistanului, este ceea ce i-a permis lui Shehbaz Sharif să medieze cu succes armistițiul dintre Iran și SUA.
În 2023, a recunoscut că este 'favoritul sistemului' și, deși a încercat ulterior să-și nuanțeze declarațiile, în prezent această etichetă este cel mai mare atu al său.
