Blocajul din Strâmtoarea Ormuz și călătoriile riscante prin Bab El-Mandeb, unde rebelii din Yemen pun în pericol navigatorii, împing marele exportator al Asiei - China - să găsească rute alternative pentru a-și livra marfa în Europa. Așa se face că un armator chinez testează un traseu pe la Polul Nord. Ideea nu e nouă. Face parte dintr-o strategie a Chinei de a-și diversifica rutele comerciale. Președintele Xi Jinping a evocat prima dată așa numitul Drum al Mătăsii de Gheață în 2017.
Drumul Mătăsii de Gheață, alternativa arctică pentru comerțul Chinei cu Europa
Pentru a înțelege strategia care stă în spatele rutei denumite Drumul Mătăsii de Gheață, trebuie văzut cum arată ruta maritimă tradițională folosită de China pentru exporturile către Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Navele comerciale care pleacă din China trec prin mai multe puncte strategice, unele dintre ele aflate sub spectrul unor situații regionale încordate.
Cele mai multe transporturi pleacă din estul Chinei și au ca prim punct strategic Strâmtoarea Malacca. De aici, navele intră în Oceanul Indian, iar rutele se diversifică. Unele continuă către Africa, în timp ce o parte importantă a transporturilor destinate Europei urmează ruta prin Marea Roșie. Acest traseu trece prin două puncte esențiale. Primul este Strâmtoarea Bab el-Mandeb, unde atacurile rebelilor Houthi din Yemen au creat riscuri majore pentru navele comerciale. Urmează Marea Roșie și Canalul Suez, apoi Marea Mediterană și Strâmtoarea Gibraltar, înainte ca navele să ajungă în porturile europene. În condiții normale, această rută poate presupune aproximativ 30–45 de zile de navigație, în funcție de portul de plecare și destinație.
Strâmtoarea Ormuz este importantă mai ales pentru exporturile de energie din Golf către China. Însă, dată fiind situația din regiune, eventualele restricții impuse aici ar putea constitui un precedent pentru alte puncte strategice ale comerțului maritim. Spre exemplu, dacă Iranul ar impune condiții, taxe sau restricții pentru tranzitul navelor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz, o astfel de măsură ar putea ridica întrebări cu privire la securitatea și libertatea de navigație și în alte strâmtori strategice.
Strâmtoarea Malacca se află în zona maritimă dintre Indonezia, Malaezia și Singapore și reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de trecere pentru comerțul dintre Asia și Europa. În acest context este explorată o alternativă care ocolește Asia și Europa pe la Polul Nord, prin condiții geografice și meteorologice extrem de dificile, dar care evită zonele maritime afectate în prezent de conflicte și tensiuni militare. Ruta Maritimă de Nord, de-a lungul coastelor arctice ale Rusiei, poate reduce semnificativ timpul de transport dintre China și Europa. Curse recente au demonstrat că un transport poate ajunge în Europa în aproximativ 18–20 de zile, comparativ cu peste 40 de zile pe unele dintre rutele convenționale.
Problema este că ruta depinde în mare măsură de Rusia. Traseul se desfășoară de-a lungul coastei arctice ruse, iar Moscova controlează regimul de navigație și acordarea permiselor pentru tranzit. Administrația Rutei Maritime de Nord este responsabilă de emiterea permiselor, în timp ce structurile maritime ale Rosatom asigură, între altele, operațiunile de escortă și sprijinul cu spărgătoare de gheață.
În plus, ruta rămâne una sezonieră, accesibilitatea fiind puternic dependentă de condițiile de gheață. Navele pot avea nevoie de escortă cu spărgătoare de gheață, inclusiv cu nave cu propulsie nucleară. Pe termen lung, însă, situația s-ar putea schimba pe măsură ce încălzirea climatică reduce suprafața și grosimea gheții din Oceanul Arctic, extinzând fereastra de navigație.
