Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare, critică modul în care autoritățile române au comunicat după incidentul cu drona de la Padina. Expertul susține că România nu și-a construit, în ultimii ani, un sistem de comunicare de criză sau de război, nu are centre de informare și nu a pregătit populația pentru astfel de situații. El consideră că mesajele RO-ALERT sunt folosite într-un mod nepotrivit pentru incidente de securitate, fiind concepute mai degrabă pentru avertizări generale, nu pentru gestionarea unor situații cu implicații militare. Potrivit acestuia, lipsa unui plan de comunicare creează confuzie în rândul populației.
Incidentul cu drona de la Padina. Expert: Publicul nu este instruit, nu este educat / Nu tot ce zboară e o țintă
(n.r.) Cum s-a comunicat până acum despre acest incident? Chiar și după ieșirea celor doi reprezentanți ai MApN?
Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare: „Groaznic, groaznic. Infernal. Haideți să privim toți contextul. Suntem în război cu Federația Rusă fără să fim atacați direct, pe teritoriul Ucrainei, încă din 24 februarie 2022, deci avem aproape cinci ani de zile de atunci. În toată această perioadă, autoritățile române n-au mișcat niciun deget pentru comunicarea de criză sau de război în România, deci nu s-au organizat în niciun fel, n-au creat centre de informare, nu au realizat vreun plan de comunicare.
Publicul nu este instruit, nu este educat în materia asta. Au folosit mesajele RO-ALERT, care sunt mesaje croite pentru a preveni populația de faptul că ar putea să cadă ceva din aer, cum ar fi un meteorit, cum ar fi un incident aeronautic sau ceva în genul ăsta, ăsta e tipul de mesaj pe care îl folosesc ei și pe care îl dau unei populații de sute de mii de oameni, deși incidentul este - evident - local. În cazul de astăzi au fost chiar patru județe dacă nu mă înșel. (...) Lucrurile astea ar fi trebuit bine pregătite, din timp, prin Sistemul de protecție civilă, prin Sistemul de apărare civilă, dar nici nu se mai vorbește despre așa ceva. Protecția civilă nu este apărarea civilă - exact cum îi zice și numele - protecție civilă. În condițiile astea ar fi trebuit, măcar de când au apărut incidentele cu dronele încoace, oficialii noștri să explice publicului despre ce e vorba, cât de ținte sunte ele, că nu tot ce zboară e țintă (...) Toate evenimentele din decembrie 1989 au fost de natura asta, în care s-a tras cu vagoanele de muniție în ținte neidentificate, în care nu știai despre ce e vorba”.
„Deci, noi ne-am trezit cu un comunicat de la Ministerul Apărării în care spuneau că peste noapte ei au urmărit un atac cu drone realizat de Federația Rusă asupra Ucrainei într-o zonă relativ aproape de România și ca urmare au fost foarte atenți câte drone erau în stolul respectiv și ca nu cumva vreuna să ajungă pe teritoriul național. Noi ne-am trezit cu asta, după care ne-am trezit direct cu președintele în care ne povestește o chestie nemaipomenită, că un avion F-16 de-ale noastre a doborât o dronă. (...) Ca și când Hagi a dat un gol, adică o chestie de genul ăsta. (...) Ulterior, am aflat că a fost RO-ALERT, pe urmă au apărut sursele, că așa e la noi, că drona n-a fost lovită din prima, din a doua, ba nu, că au fost două avioane, că doar unul a tras șamd (...). Toate astea până au apărut, în sfârșit, cei de la Apărare, la nivelul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene... (...).”, a mai spus Hari Bucur-Marcu, în direct la Euronews România.
„Nu este treaba Armatei să se ocupe de informarea populației cu atacuri din afară. Categoric (n.r. factorul politic). Comandantul Forțelor Armate este președintele României. El ar fi trebui să aibă la dispoziție un centru de informare prin care să stabilească planuri de comunicare publică, în care să găsim pliante sau chiar pe un site, de exemplu, cu tot ceea ce reprezintă toate tipurile de drone care ar putea să apară pe cerul patriei, să știe toată lumea... Sisteme de alarmare - în momentul în care cineva vede pe cer un tip de dronă să formeze un număr special de urgență și trimite acolo poza pe care a făcut-o cu telefonul mobil, iar un AI, un model de inteligență artificială, ar trebui să preia sute sau mii de asemenea mesaje, să le combine și să rezulte de acolo o informație care să îi fie de folos celui care evaluează nivelul de risc sau de vulnerabilitate în cazul nostru. Deci, noi nu facem analiză de risc, nu facem analiză de vulnerabilitate. (...)”
